 |
|
|
 |
|
| |||||||||||
|
|
Index | Arhiva
|
 |
 |
|||||||||||
|
|
Cut, paste si .. inca ceva! Bunica mea, o ardeleanca de pe langa Cluj, obisnuia sa-mi spuna: ”sa un arunci nimic, draga buni, ca nu stii cand ti-a folosi”. Eu am ajuns sa-i urmez sfatul orbeste, pastrand (aproape) tot ce inseamna carton, hartie, chiar si hartia de la plicurile de ceai! De ce? Sa va spun mai intai o poveste... Eram intr-o zi de august in targ, cautand un carucior pentru viitorul membru al familiei noastre. Eram doar in luna a cincea, dar cuibul meu trebuia sa fie gata „pentru orice eventualitate”. In fata unei tarabe, mai multe femei priveau curioase un album. Nu era orice album, era un „Baby album”, asa ca mi-a atras si mie privirea. In loc sa vad doar poze artistice cu bebelusi, am descoperit o lume de culori, de imagini amuzante, parca albumul erau viu si-mi spunea o poveste! M-am indragostit pe loc, si mi-am spus ca trebuie sa am si eu asa ceva pentru puiul meu! Cum sotul imi accepta hobby-urile, dar daca se poate sa ma ocup de ele in timpul meu liber, am trecut pe langa taraba, spunandu-mi ca o se revin eu intr-o zi, cat de curand. „Dar daca albumul o sa fie vandut, si eu nici nu o sa stiu cum se numea?” Dupa cativa pasi am rugat-o pe o prietena ce ne insotea sa afle cum se poate face un astfel de album. A revenit in cateva minute si atunci am auzit pentru prima data cuvantul „Scrapbook”. Ajunsa acasa, am cautat pe calculator cuvantul nou invatat si surpriza: erau zeci de site-uri pe aceasta tema, publicatii, concursuri, magazine! M-am simtit ca si cand as fi trecut de cealalta parte a oglinzii, ca si Alice, intr-un taram fermecat, despre care nici nu aveam idee ca exista. A trecut de atunci ceva timp, fiica mea are peste 2 ani, iar eu am ramas la fel de indragostita de ceea ce inseamna „scrapbook”. Am facut pana acum doua albume pentru fiica mea, si lucrez la al treilea. Alaturat vedeti cateva pagini din ultimele luni... Exista o adevarata industrie a produselor care se folosesc in scrapbook. Exista tehnici diferite, seturi de pagini gata pregatite, organizate pe idei, pe culori, se pot gasi toate pe Internet. Oferta e atat de mare incat ai nevoie sa inveti mai intai o multime de termeni pentru a putea trece la „cumparaturi” (magazinele electonice de acest genu nu au aparut la noi). Dar poti face tot ce-ti doresti daca ai poze, lipici, foarfeca, rigla, creioane colorate sau carioca, hartie de toate culorie (chiar si atat de enervantele reclame pe care le gasesti in cutia postala pot contine imagini folositoare). Si albumul se poate face. Poate fi mare sau mic, bun de purtat in poseta. Se pot face albume pe orice tema, chiar si un album al retetelor familiei, bun de lasat mostenire generatiilor viitoare. Acum e in mare voga albumul „book about me”, adica un album despre tine insati! Poti folosi margele, capse, nasturi, timbre vechi (si nevaloroase), carti postale, bucati de plastic de la jucariile copiilor. Cu aceleasi materiale plus ceva carton poti face o rama frumoasa unei poze, ca sa nu mai vorbesc de felicitari, cutii pentru cadouri (o cutie frumos ornata e ea insasi un cadou), pungi pentru cadouri, calendare, invitatii! Ah, am uitat doua „materiale” foarte importante: creativitate si timp. Sigur, veti spune, cine le are? Creativitate avem toti si sa nu uitam ca totul se face de placere, deci nu e nici o competitie, nu trebuie sa realizezi pagini „de revista”. Iar timpul, ei, asta da, fiecare avem prioritatile noastre. Dar daca acolo, undeva, pe locul 3 sau 4 se afla si relaxarea, atunci scrapbook-ul isi poate gasi drumul si spre inimile dvs. Autor: Corina Jensen (text si foto)
|
|
||||||||||||
 | ||||||||||||||
| ||||||||||||||
|
| ||||||||||||||
|
|