| |
|
|
Aspecte psihologice ale cancerului
In sufletul fiecaruia dintre noi, mai mult sau mai putin
constientizate, sunt prezente teama de suferinta, teama de boala,
teama de moarte. In general, cei carora le-a fost transmis
diagnosticul de cancer au trait o asemenea stare de stupoare, incat
au fost incapabili sa urmareasca, in continuare, discursul medicului.
Perspectiva mortii, mai ales in cazul unei persoane tinere, este
paralizanta.
In mod firesc, aflarea diagnosticului de cancer starneste emotii
precum mania, tristetea, teama, frustrarea, sentimentul lipsei de
control asupra propriei vieti. Acestea sunt sentimente umane normale
si care, o data ce au aparut, cauta sa se exprime. Pe langa o
comunicare reala si permanenta cu sine si cu cei dragi, alte moduri
utile de exprimare a emotiilor negative pot fi: tinerea unui jurnal,
desenul, pictura, alcatuirea de colaje, sculptura, olaritul, cititul,
rugaciunea, meditatia
Conform marturisirilor facute de persoane care au trecut printr-o
astfel de experienta, socul initial a fost urmat de constientizarea
caracterului finit al vietii, de o schimbare a prioritatilor,
acordand mai mult timp familiei si celor dragi, propriei persoane,
de o intoarcere spre sine si spre religie. In aceste momente pot fi
utile discutiile cu prietenii, consilierea psihologica, discutia cu
un preot.
Aflarea diagnosticului de cancer aduce schimbari nu numai in viata
persoanei in cauza, ci si in viata partenerului sau de cuplu, a
familiei, a prietenilor. Persoana ca ingrijeste un bolnav de cancer
poate trece prin stari de stres, anxietate, depresie, poate trai
sentimente de culpabilitate. Neglijarea propriei sanatati nu il va
ajuta cu nimic pe bolnav, putandu-i starni, chiar, sentimente de
culpabilitate. Iata cateva sugestii pe care le puteti urma, daca va
aflati intr-o asemenea situatie:
o Cautati sprijin, discutand cu alte persoane care au in ingrijire
membri ai familiei sau prieteni bolnavi de cancer;
o Desfasurati, in mod regulat, o activitate placuta: mergeti la film
sau la teatru, intalniti-va cu prietenii, pictati, desenati, etc.;
o Solicitati ajutorul prietenilor, membrilor familiei extinse sau
organizatiilor specializate in servicii de asistenta sociala;
o Recunoasteti semnele tresului (epuizare continua, stari frecvente
de rau, tulburari de somn, nerabdare, iritabilitate, tendinte de
izolare, lipsa bucuriei) si incercati sa faceti schimbari pentru a-l
reduce;
o Fiti bland si tolerant cu dumneavoastra insiva – daca apar
sentimente ocazionale de manie si frustrare nu inseamna ca va iubiti
mai putin partenerul, parintele sau copilul bolnav;
o Apelati la ajutor profesional daca starile de depresie sau de
anxietate va coplesesc;
Uneori, poate fi dificil sa vorbesti cu o persoana bolnava de
cancer: sa stii ce sa spui si ce sa nu spui, cum sa-i fii alaturi
fara a deveni intruziv sau cicalitor. Iata cateva moduri prin care
va puteti arata sprijinul:
o Mentineti deschise caile de comunicare. Uneori, este mai bine doar
sa asculti, fara a incerca sa conduci conversatia. Discutati despre
vechile subiecte, nu lasati ca orice conversatie sa se concentreze
asupra bolii;
o Respectati nevoia bolnavului de a fi uneori singur; lasati-l sa-si
exprime sentimentele de manie sau de frustrare, fara a o lua
personal;
o Ajutati-l sa ramana activ: unii oameni suporta mai bine situatia,
daca nu renunta la activitatile anterioare aflarii diagnosticului;
o Exprimati-va sentimentele cu sinceritate, dar fara a coplesi
persoana bolnava, fapt ce i-ar putea genera un stres suplimentar;
o Oferiti-va ajutorul concret (sa-i faceti cumparaturile, sa-i
scoateti cainele la plimbare sau sa-i luati copiii de la scoala) sau
intrebati-l de ce are nevoie;
o Folositi limbajul non-verbal pentru a va comunica sprijinul:
mentineti contactul vizual, ascultati cu atentie, nu evitati
perioadele de tacere, zambiti si atingeti-l;
o Deoarece un diagnostic de cancer aduce cu sine multe schimbari,
incercati sa fiti polul stabil in viata bolnavului;
o Ascultati inainte de a oferi sfaturi;
o Alegeti-va cu atentie cuvintele – evitati frazele de genul „Stiu
prin ce treci”, sau „Stiu ce simti”;
o O data confirmat, nu negati realitatea diagnosticului. Evitati
fraze de genul „Totul va fi bine”, deoarece tratamentul ar putea fi
ineficient;
o Lasati-va indrumat. Fiti deschis la sugestii si la sfaturile
specialistilor;
o Nu va minimalizati propriile sentimente. Daca nu le luati in seama,
nu veti mai putea fi la fel de disponibil emotional pentru a ajuta
persoana bolnava;
o Evitati sa va ingrijorati peste masura.
Dupa cum se stie, trupul si psihicul se influenteaza reciproc. Boala
genereaza stres si emotii negative. Psihicul le poate perpetua sau
poate raspunde, la randul sau, prin emotii si ganduri pozitive sau
prin comportamente sanogene. Daca, din punct de vedere medical, nu
aveti de ales decat sa respectati tratamentul si sa urmati
indicatiile medicilor, din punct de vedere psihologic aveti la
dispozitie multiple resurse pentru imbunatatirea calitatii vietii
dumneavoastra si a celor dragi.
Autor:
psih. Manuela Sofia Lazar
|
|
Manuela Sofia Lazar a absolvit
Facultatea de Psihologie din cadrul
Universitatii "Titu Maiorescu" din Bucuresti. A urmat
programul de tip master in psihoterapie analitica si este specializata in consiliere psihologica analitica.
www.psihodialog.ro
|
|
|
|
|
