"Vreau sa fiu pe propriile picioare"

Sunt o tanara de 26 de ani si inca locuiesc cu parintii. Nu am foarte multi prieteni si nu prea ies in oras. Probabil din cauza asta nici nu am un iubit. Parintii incearca mereu sa ma protejeze, sa ma ajute si fac tot ce pot ca la mine sa nu ajunga nimic rau. Insa, imi dau seama ca lucrurile nu pot continua la nesfarsit. Ei sunt batrani iar eu trebuie sa invat sa stau pe picioarele mele. Nu stiu insa cum sa le spun sa ma lase sa invat cum e sa fiu pe propriile picioare. Apreciez ce fac pentru mine si n-as vrea sa-i supar in vreun fel.
 

A venit momentul in care ai vrea sa fii mai libera, sa iesi mai mult, sa ai prieteni. Din cate inteleg, nu ai un frate sau o sora, motiv pentru care parintii au incercat sa te protejeze mai mult, uneori sa te "cocoloseasca" pentru a nu pati ceva grav, pentru a nu te confrunta prea mult cu realitatea "cruda", ceea ce a condus la o lipsa a experientei personale de viata. Ai trait tot timpul prin ei, prin imaginea lor despre lume. Asa ca acum simti ca nimic nu e al tau, ca ai tai imbatranesc si nu pot continua sa aiba grija de tine la neasfarsit.

Independenta se castiga treptat, nu poti ca azi sa te "lasi aparata" de ai tai, iar maine sa pleci de acasa pe motiv ca nu mai suporti. Plus ca nu cred ca e vorba ca nu mai suporti starea asta, ci ca ti-ai dat seama ca la varsta asta oamenii au alte preocupari, au un cerc de prieteni cu care ies, un iubit/a si stau mai putin cu parintii. Din fericire, primul pas l-ai si facut spre desprindere: ai simtit ca ceva nu e in regula cu viata ta, nu te simti confortabil si ai vrea altceva. Primii pasi sunt cei mai grei. Intotdeauna cu cazaturi sau piedici, insa e foarte important scopul pe care ti l-ai propus – sa stai pe picioarele tale.

Cum sa le spui alor tai? O sa le fie greu sa accepte ca "fetita" lor a crescut si ca incearca sa faca totul de una singura, sa experimenteze lucruri/situatii noi fara ca ei sa poata opri ipotetica neplacere cu care te vei intalni. Se vor simti exclusi. Ceee ce le vei spune nu va trebui sa ii faca sa se simta in nici un fel dati la o parte. De cele mai multe ori parintii inteleg dorinta copiilor de libertate, de a sta pe propiile picioare ca pe o modalitate de a le spune ca nu mai e nevoie de ei acolo, in acea relatie, ca rolul lor s-a incheiat.

Poti incepe prin a-ti face prieteni, care sa le inspire parintilor tai incredere, pentru a-i putea sa ii prezinti fara teama ca vor fi impotriva relatiei voastre. Astfel parintii vor rasufla usurati: te vor sti inconjurata de oameni de baza. E important pentru ei "sa te lase" pe maini bune. Iti poti invita prietenii acasa sau poti iesi cu ei in oras; important e sa fii printre prieteni, cu care sa iti imparti timpul. In situatia asta, poti cunoaste mai usor pe cineva cu care sa ai o relatie mai mult decat de prietenie: un iubit. E important ca lumea ta interioara sa fie "locuita" de cati mai multi oameni, pentru ca universul tau sa se imbogateasca. Parintii vor fi intotdeauna acolo pentru tine, chiar daca iti vei imparti viata si cu alti oameni.



Autor:  psihoterapeut Cristina Dinu


 

• Cum comentati acest material?
• Cat de util il considerati?
• Aveti intrebari?
• Recomandati-ne prietenilor dumneavoastra!

Cristina Dinu este psihoterapeut. A absolvit Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea Bucuresti in 2002. A urmat cursuri de formare in psihoterapie experientiala si psihoterapie de grup. Din 2003 studiaza psihoterapie de orientare psihanalitica.