| |
|
|
Repere istorice daco-romane in Clisura Dunarii
Clisura Dunarii - un teritoriu plin de famec natural dar si de istorie - se intinde oficial de la intrarea Dunarii pe teritoriul
Romaniei, de la Bazias pana la Gura Vaii. Dupa unii, aceasta se intinde pana la iesirea Dunarii din asa zisele Cazane.
Oamenii de stiinta au fost atrasi în mod insistent de cercetarea acestei zone. Intamplator sau nu, zona a fost denumita "mina de aur"' a arheologiei.
Descoperirea statuetelor stilizate si antropomorfe cu inaltimi cuprinse intre 4 si 8 cm in localitatea Liubcova, scoaterea la iveala a vaselor cu picioare zoomorfe si a diverselor capace decorate prin incizare demonstreaza ca zona a fost locuita inca din vechime si ca in mod sigur este vorba de geti-daci. Comunitatile geto-dacice s-au stabilit aici datorita bogatiilor din zona, dar si din cauza insemnatatii strategice. In localitatile din apropiere
(Baziasl, Divici, Pojejena, Coronini, Gornea si Liubcova) au fost gasite urmele unor asezari dacice. Pe vatra asezarilor dacice de la Berzasca si Coronini s-au cladit ulterior cetati medievale.
Intr-o lucrare de prezentare a Dunarii semnata Gino Lupi, se aminteste de pestera Veterani, situata langa localitatea Dubova. Aceasta pestera avea o importanta religioasa deosebita pentru dacii liberi. Pana la noi a ajuns legenda care spune ca aici ar fi fost sanctuarul lui Zamolxis.
Cercetari despre Clisura Dunarii s-au facut din cele mai vechi timpuri. Chiar marele istoric grec Herodot scrie in cunoscutele sale volume ca aici traiau
albocensii, una dintre cele 15 semintii ale dacilor.
Unul din cei mai recenti cercetatori ai Clisurii, invatatorul Alexandru Moisi, argumenta in "Monografia tinutului Clisura"
(Oravita, 1934) continuitatea dacilor in acest spatiu dunarean. Domnia sa a aratat ca in Clisura au ramas urmele multor cetati dacice, dar numeroasele cuceriri care au survenit, au facut ca istoria adevarata sa fie deturnata in favoarea noilor cuceritori. Alexandru Moisi sustinea ca
vechea cetate dacica de la Coronini si celelelalte din zona, au fost foarte importante nu numai pentru daci dar si pentru cuceritorii romani datorita faptului ca cetatilor le-au fost atribuite nume ale unor sfinti care nu existau la acea vreme. Printre vestigii se numara arme, monede si obiecte casnice datate in jurul anului 700 i.Ch. sau chiar mai vechi.
Precizarile istorice despre romani arata ca acestia au cucerit unele zone temporar, dar la primele contacte cu bastinasii au avut
surpriza sa constate ca se intelegeau ca si cum ar fi vorbit aceeasi limba. Incet si ordonat romanii au inceput sa construiasca pe
malul stang al Dunarii drumul inca de pe vremea imparatului Tiberius (anul 33 d.Ch., terminat de Traian in anii 101-103). Se poate
constata ca la terminarea drumului romanii nu detineau controlul asupra malului stang al Dunarii si din acest motiv nu s-a putut
monta acea faimoasa Tabula Traiana, pentru a consemna evenimentul.
Dupa cucerirea Daciei s-au mai construit si numeroase cetati daramate mai tarziu de catre turci.
Dunarea era legata cu interiorul tarii prin alte drumuri secundare construite in timpul domniei lui Septimiu Severus (193-211).
Constructiile din epoca romana sunt evidentiate prin impunatorul castru roman de la Pojejena (Sitarnita) si villa rustica de la
Gornea (Caunita de sus).
Autor:
Mihai Leonte
|
|
|
|
|
