| |
|
|
Romancele sunt condamnate la cratita
Doar ce ati citit un astfel de titlul si ati si sarit ca nu-i chiar
asa. Am dreptate? Ei bine, dati-mi voie sa va contrazic. Si n-o fac
de dragul contrazisului ci cu durere pentru soarta femeilor din
aceasta tara de 2 lei. Si nici aia grei. Cum asa tara de 2 lei? Pai
ce? Romania valoreaza mai mult? Nu excelam la economie, nici la
politica si corectitudine, ne impiedicam in dosariade, trecut cetos,
viitor incert... La ce ar mai conta prezentul si de ce sa conteze
tocmai soarta femeilor? La urma urmei nu e rostul lor sa stea la
cratita si sa paracalculeze bugetul pentru cosul zilnic?
Nu! Nu asta e rolul lor. Sau cel putin eu si inca multe alte femei
nu privim lucrurile asa. Inainte sa fim sotii, mame, fiice, surori,
angajate, menajere, bucatarese, etc. suntem femei. Si asa cum
barbatii isi doresc o vorba buna, o perioada de ragaz, o mana de
ajutor, reusite, serviciuri bune, obiecte de calitate, etc. si noi
vrem. O sa ma acuzati de feminism sau mai stiu eu ce altceva, dar
credeti-ma n-aveti dreptate. O femeie nu e un robotel amarat care
trebuie sa faca toata treaba pana la ora 22 desi scartaie din toate
incheieturile. O femeie o avea si responsabilitati nu neg, dar are
si drepturi. Slava Domnului!
Intreabarea mea este: unde naiba se ascund drepturile romancelor?
Pentru ca orice ar face ele n-au drepturi, au doar indatoriri. S-o
iau cronologic? Nu, ca va obosesc. Incep de pe la 20 de ani. Unele
fete sunt inca sfatuite sa se grabeasca la maritis de niste mame
care habar n-au ca lumea in care traiesc nu mai e cea de acum 15-20
de ani. Asa ca, fete ascultatoare, unele ajung direct la cratita. Si
fac 1-2-3 copii pentru ca asta inseamna maritis si familie nu?
Altele trag tare pe bancile scolilor ca sa-si faca un viitor mai
bun. Dar nici o problema ca si ele tot la cratita ajung. Nu la 20 de
ani, ci la 30. „Cum asa? Ai invatat atata si tot serviciu prost
platit ai? La varsta asta n-ai facut un copil? Cand il mai faci? La
batranete?”. Va suna cunoscut? Am pus de-a valma reprosurile mamelor
ingrijorate si reprosurile sotilor sau iubitilor.
Si iar ma chinuie o intrebare: cand naiba mai si traiesc femeile din
tara asta? Pentru ca de vreme ce chiar mamele noastre ne arunca in
gura lupului, sotii n-ar fi nebuni sa zica „nu gati, nu spala, n-am
chef de copii”. Daca se poate si copiii sa-i facem singure, ar fi
perfect. Barbatii ar putea sa se uite linistiti la meciuri si sa-si
bea in voie bericica de fiecare zi. Si uite asa e drumul femeii:
serviciu la serviciu si serviciu acasa. Nu ma refer la 1% exceptii,
ma refer la femeia obisnuita care se simte captiva in propria viata
si se intreaba stupid daca nu cumva a pierdut sensul profund de
vreme ce sterge zilnic presul de la usa.
Autor: Cornelia Constantin
|
|
|
Cornelia Constantin a urmat cursul IECC -
Psihologie (stres, situatii critice, autonomie, dependenta, apartenenta,
comunicare verbala si nonverbala, evolutie personala si roluri sociale,
subconstient, terapie). A urmat, la nivel universitar, cursuri de teoria
comunicarii si psihologie sociala. In ultimii ani a publicat o
serie de articole in aceasta revista, pe care o si conduce. |
|
|
|
|
