Louis Pasteur
Louis Pasteur s-a nascut in anul 1822 in oraselul Dole, din estul
Frantei. Tatal sau, tabacar de meserie, avea ganduri mari cu fiul
sau. Cu toate ca Louis era dotat cu un adevarat talent artistic, el
a fost preocupat de stiinta asa incat si-a luat doctoratul la doar
25 de ani.
Primele sale cercetari s-au axat pe acidul tartaric, un component
prezent in drojdiile ramase in butoaiele de vin. Rezultatele acestei
cercetari au fost folosite, dupa cativa ani, de alti cercetatori
care au pus bazele chimiei organice moderne. Pasteur s-a ocupat apoi
cu studierea agentilor de fermentare. El a dovedit ca agentii de
fermentare erau cauza fermentatiei si nu rezultatul acesteia asa cum
s-a crezut mult timp. El a demonstrat ca fiecare tip de agent cauza
un alt tip de fermentare. Tratatul publicat de el in anul 1857 cu
privire la acest subiect este considerat “certificatul de nastere”
al microbiologiei. Activitatea si descoperirile sale s-au
intensificat dupa 1857. Pasteur a demonstrat ca agentul raspunzator
de transformarea vinului in otet este un microorganism, ce se afla
la suprafata lichidului.
In urma cercetarilor cu privire la procesul de fermentare Pasteur a
ajuns la concluzia ca majoritatea problemelor de contaminare din
industria alimentara erau cauzate de microbi. Microbii erau prezenti
in aer sau in vasele nespalate corespunzator. Pasteur a aratat ca
alterarea produselor alimentare de catre bacterii ar putea fi
prevenita printr-o igiena adecvata, iar alterarea unui lichid ar
putea fi prevenita prin tinerea lui timp de cateva minute la o
temperatura de 50-60 de grade Celsius. Aceasta metoda a fost
folosita initial la vin pentru a impiedica fermentatia anormala.
Microbii principali erau ucisi fara a cauza o modificare
semnificativa a gustului.
Acest proces, numit pasteurizare, a fost brevetat de catre Pasteur
si a revolutionat industria alimentara. In prezent, aceasta metoda
nu mai este folosita in cazul vinului, dar este folosita la alte
produse, cum ar fi laptele sau sucul de fructe.
De asemenea, cercetarile lui Pasteur au fost folosite si in
industria berii. La acea vreme, Franta avea probleme legate de
productie si era la mare concurenta cu Germania. Pasteur i-a sfatuit
pe berari sa acorde atentie puritatii plantei folosite, precum si
curateniei generale. Succesul nu a intarziat sa apara, Pasteur
obtinand mai multe brevete de inventie.
Deoarece fermentatia presupune existenta microbilor, Pasteur a
realizat ca acelasi lucru este valabil si in cazul bolilor
contagioase. Investigatiile sale cu privire la bolile viermilor de
matase, o mare problema economica pentru producatorii de matase din
sudul Frantei, au demonstrat ca avea dreptate. In cativa ani, el a
descoperit cauzele a doua boli si a propus metode stricte de
selectare a viermilor de matase, fapt care a prevenit epidemia.
In timp ce studia holera la pasari, Pasteur a observat ca o cultura
de germeni de doar cateva luni nu cauza imbolnavirea, ci le proteja.
El a descoperit, astfel, ca ii putea imuniza pe pui cu o forma de
germen atenuata sau slabita. Pasteur nu a fost primul care a folosit
vaccinarea (englezul Edward Jenner o folosise inainte), dar a fost
primul care a utilizat agentul patogen intr-o forma atenuata, in loc
sa utilizeze un microb inrudit. El a obtinut succese si in
vaccinarea impotriva antraxului si a turbarii.
Pasteur a murit in 1895, dar activitatea sa a fost de mare folos
omenirii. El a pus bazele microbiologiei, a inventat vaccinarea,
imunizarea si pasteurizarea datorita carora au fost salvate vietile
atator oameni. Este autorul “Legii biogenezei” ce afirma ca viata nu
poate proveni decat din viata, contrazicand ideea, pe atunci la moda,
a evolutiei prin generare spontana. Pentru Pasteur nu a existat nici
o contradictie intre stiinta si crestinism. El a afirmat cu tarie ca
“stiinta ii apropie pe oameni de Dumnezeu”.
Ca om de stiinta remarcabil, el a ajuns la concluzia ca pretutindeni
exista dovezi ale unui “proiect divin” si a refuzat insinuarile
haosului. „Cu cat studiez mai mult natura, cu atat sunt mai uimit de
lucrarea Creatorului” afirma el.
Autor:
Daniela P. Ion (text)
