Septembrie ...
Vara a trecut o data cu prima castana cazuta pe drum. Asta era
semnul din copilaria mea care imi adeverea faptul ca in sfarsit s-a
terminat vacanta si incep scoala! O asteptam cu nerabdare pe mama sa
vina acasa si sa imi aduca cat mai multe castane maronii, pe care le
adunam cu grija in cosuri sau imi confectionam singura jucarii. Apoi
incepea febra cumparaturilor – manuale, caiete si alte lucruri
minunate, pe care de abia asteptam sa le folosesc. Urma prima zi de
scoala – o zi de acomodare, cand imi reintalneam colegii si ne
povesteam unii altora aventurile de peste vara. Profesorii ne
zambeau, asteptand probabil si ei inceperea cursurilor.
Probabil ca ma numaram printre putinii copiii pentru care scoala
reprezenta un univers atractiv, al misterelor ce abia asteptau sa
fie descoperite, iar profesorii – indrumatori atotstiutori,
detinatori ai cheilor absolute. Singurele amintiri neplacute ar fi
fost doar lucrarile, testele, tezele si alte mijloace de verificare,
insa dupa aflarea notelor toate senzatiile neplacute, toate emotiile,
crampele si durerile dispareau ca prin minune.
Si anii au trecut...
Septembrie a fost inlocuit in memorie de octombrie, luna specifica
anilor de studentie. Trecerea a fost nesemnificativa dar totusi ceva
s-a schimbat. Am devenit mai maturi, mai atenti la firele ce le
aveam de despicat, mai neafectati de rezultatele partiale, dorind
doar ca in final sa stim ceva, sa ne descurcam singuri, sa devenim
adulti responsabili. Asa au trecut inca vreo cativa ani.
Am terminat si ultimul an de facultate iar cand ar fi trebuit sa
incep iar o lunga si plictisitoare vacanta de vara am devenit
proaspat absolvent al unei institutii de invatamant superior... Au
urmat: CV-uri, scrisori de intentie, scrisori de multumire,
interviuri, lungi asteptari ale unor raspunsuri care intarziau sa
apara sau nu apareau deloc, refuzuri politicoase...Nimeni nu parea
sa doreasca un om bine pregatit, un om dornic de a munci si de a se
afirma, un om care dorea sa invete in continuare...
Si totusi sansa a aparut dintr-un loc in care ma asteptam cel mai
putin: scoala. Este adevarat ca nu intr-o institutie consacrata ci
in una inovativa, conforma tehnologiei actuale, adaptabila
surprizelor viitorului. Asa ca pot din nou exclama cu bucurie: a
venit toamna, incep scoala!
De data aceasta de cealalta parte a baricadei.
Autori:
Monica Dragalina (text)
Ian Britton (foto)
