Stresul post-traumatic:
Prezentul afectat de durerile trecutului

In viata fiecaruia dintre noi exista momente dramatice care pot declansa o boala numita stres post-traumatic. Comportamentul nostru, memoria, felul in care reusim sa ne achitam de obligatiile de fiecare zi si perceptia asupra lumii inconjuratoare se schimba intr-un timp relativ scurt. In cazul femeilor un astfel de eveniment dramatic poate fi violul. Barbatii prezinta si ei simptome de stres post-traumatic la scurt timp dupa ce viata le-a fost pusa in pericol din cauza participarii lor la actiuni militare. Copiii neglijati, agresati fizic sau sexual, uneori chiar in familie, pot suferi si ei de aceasta boala. Catastrofele naturale, accidentele, pierderea cuiva drag pot fi alti factori declansatori.  

Cine se imbolnaveste de stres post-traumatic?
Statisticile spun ca 5% din populatia globului sufera de stres post-traumatic si probabil ca aceasta cifra ar creste daca toate persoanele s-ar prezenta la medic. Persoanele depresive si cu toleranta scazuta la situatii nefavorabile par sa fie predispuse la stres post-traumatic. Este posibil ca o persoana sa sufere de aceasta boala de mai multe ori in viata sau sa o depaseasca cu usurinta. Medicii au identificat trei tipuri de stres post-traumatic: acut - care dureaza intre 1 si 3 luni; cronic - care dureaza mai mult de 3 luni; intarziat - care se declanseaza uneori la mai multi ani de la trauma.  

Simptome si afectiuni asociate
Simptomele sunt foarte variate datorita faptului ca fiecare persoana reactioneaza intr-un anumit fel la factorii stresanti. Multe astfel de reactii sunt asociate cu anxietatea, cu depresia, cu atacurile de panica, etc. Cei mai multi bolnavi de stres post-traumatic se plang de faptul ca retraiesc iar si iar acel eveniment care le-a declansat boala. Somnul altadata odihnitor se transforma intr-un chin presarat cu cosmaruri. Bataile inimii se accelereaza, transpiratia devine abundenta, senzatia de nod in gat ii impiedica uneori sa vorbeasca si se simt cuprinsi de panica. In loc sa spuna medicului, familiei sau prietenilor ceea ce simt, bolnavii prefera sa se retraga in ei insisi, pentru ca sunt de parere ca nimeni n-ar intelege ceea ce simt. Treptat devin detasati de activitatile curente si-si pierd interesul chiar si pentru acele lucruri care cu putin timp in urma le placeau in mod deosebit. Orice lucru, aparent banal, poate sa le aminteasca trauma si sa le provoace durere la aceeasi intensitate ca si in trecut. Din acest motiv ei se pazesc cu strasnicie de orice situatie care ar putea sa le aminteasca acea intamplare. Sunt mereu in garda pentru a preintampina astfel de situatii si ajung curand la o stare acuta de oboseala si de iritare nervoasa.

Diagnosticare dificila
In mare parte, bolnavii sunt constienti ca ar trebui sa mearga la medic intr-un timp cat mai scurt dar refuza s-o faca. Unii dintre ei cauta solutii usoare la durerea pe care o simt si se refugiaza in alcool, in relatii de moment sau orice altceva ce cred ei ca ar putea sa-i ajute. Din punct de vedere fizic bolnavii de stres post-traumatic se plang de dureri de cap, probleme digestive, respiratorii si cardiovasculare, tulburari ale somnului si alimentatiei, crampe musculare, etc. Diagnosticarea unei persoane cu stres post-traumatic se face daca unele dintre simptomele enumerate mai sus dureaza minim o luna si daca ele afecteaza activitatea de fiecare zi. Dificultatea diagnosticarii consta in faptul ca bolnavul nu face intotdeauna legatura intre starea sa si evenimentul traumatizant. Ori daca o face se simte vinovat pentru cele intamplate si considera ca merita sa sufere. Altii refuza sa accepte cele intamplate si impactul pe care il are trauma si se straduiesc sa mearga mai departe.  

Tratament
Exista in acest moment doua modalitati de tratare a stresului post-traumatoic: cu ajutorul medicamentelor si prin psihoterapie. Se poate aplica numai una dintre ele sau o combinatie a celor doua metode. Numai medicul poate decide care metoda este mai potrivita in functie de trecutul medical sau de alte tratamente pe care bolnavul pe poate avea in paralel. Medicamentele pot trata anxietatea si depresia cu succes si, in cele mai multe cazuri, rezultatele apar mai repede decat in cazul psihoterapiei. Psihoterapia poate ajuta la controlarea cu succes a anxietatii si la gasirea puterii interioare pentru confruntarea cu trauma declansatoare. In cazul copiilor, terapia prin joc poate fi de un real folos.  

Familia si prietenii: suport important
Familia si prietenii ii pot oferi bolnavului un ajutor deosebit de important chiar daca nu este usor sa se stabileasca o relatie de comunicare cu acesta. Grupul de sprijin trebuie sa-si asume numeroase respingeri dar trebuie sa inteleaga ca pentru bolnav totul s-a schimbat. El simte ca, practic, ia de la inceput toate relatiile si dificultatea consta in lipsa increderii. Este mult mai usor sa se retraga in sine decat sa vorbeasca despre ceva ce il doare foarte tare. Un aspect important al sprijinului acordat de familie este capacitatea acestora de a asculta tot ceea ce bolnavul este dispus sa spuna. Ei trebuie sa-l incurajeze mereu sa mearga la medic dar fara sa-l preseze in vreun fel. Bolnavii de stres post-traumatic au nevoie in general de mult timp pentru a regasi in ei puterea de a lua o decizie.  
 

Autor:
Cornelia Constantin (text)