| |
|
|
Tiganii si orginea lor
Tiganii sau romii sunt un popor indoeuropean.
Kshattriyas din nordul Indiei au ajuns in Grecia in secolul IX si patru secole mai tarziu Rajputii li s-au alaturat.
Impreuna, au format Romani Cel - popor
tigan. Intrucat tiganii nu au un stat propriu, ei sunt imprastiati nu numai de-a lungul
Europei dar si in ambele Americi. Cu toate ca nu exista un
recensamant exact asupra populatiei lor, se estimeaza cu aproximatie, un numar
de 80 milioane. Cvasitotalitatea tiganilor a pierdut folosirea limbii lor
stramosesti asimilati fiind de tarile de adoptie.
Tiganii sunt in general nomazi, lucru care a reprezentat o dificultate pentru
integrarea lor sociale. Valorile si modul de viata diferit au facut in asa fel incat
populatia tarii de adoptie a creat presiuni asupra lor.
Tiganii sunt exclusi si, in general, dezavantajati in domeniul educatiei, al
incadrarii in munca, al sanatatii si locuintelor, de
la viata publica.
In ceea ce priveste limba vorbita de tigani, nu se poate stabili cu exactitate ce limba folosesc. De exemplu,
netinand seama decat de tiganii din Europa si din America, anumiti lingvisti
cred ca 2/3 dintre tigani vorbesc inca o forma a limbii lor stramosesti (8 milioane de tiganofoni).
Summer Institut of Linguistics din Texas
evalueaza "numarul de tiganofoni la 1,5 milioane de vorbitori", in timp ce in
1989, Uniunea Sovietica estima cifra de 202.810 tiganofoni. UNESCO afirma
in 2002 ca tiganeasca este o limba in pericol de extindere. In final, se poate
crede ca o mare parte dintre tigani au pierdut folosirea limbii lor stramosesti.
Tiganofonii locuiesc in special in Bosnia-Hertegovina, Romania, Polonia,
Ungaria, Albania, Grecia, Slovacia, Ucraina, Portugalia, Spania, Norvegia,
Suedia, Franta, Olanda, Italia si Germania. Exista cel putin 15 varietati de
limba tiganeasca: anglo-tigan (Anglia), calo-tigan (Spania), domari (Iran),
lomavren (Armenia), tiganeasca din Balcani (Serbia), baltica (Polonia), din
Carpati (Cehia), t.finlandeza (Finlanda), t. din Sintes (Serbia), t.din Valahia
(Romania), galica ( Tara Galilor), greco-tigana (Grecia), serbo-tigana
(Serbia), tiganeasca calatoare sau tiganeasca tatara (Danemarca, Norvegia si
Suedia - Tarile Scandinave). Daca cei care vorbesc tiganeasca sunt putin
numerosi, in jur de 1,5 milioane in timp ce tiganii ca populatie sunt mult mai numerosi: mai mult de 10 milioane.
Limba romanesh (romani sau tiganeasca) ramane unica reprezentanta europeana a
grupului indo-iranian. Romanesh a pastrat in
mare parte mostenirea limbilor din India de nord, in mod particular indi si
rajasthani din care deriva 60% din vocabularul de baza. Romanesh sau tiganeasca
este uneori considerata ca apartinand unui subgrup indian sau chiar a treia
ramura indo-iraniana ca singura limba - tiganeasca. Cu toate ca limba tiganilor
are originea in sanskrita si alte limbi din nordul Indiei, ea s-a fragmentat in
multiple varietati dialectale, imbogatita de termeni persani, armenieni, grecesti,
slavi sau rominesti. De citeva decenii, radacinile anglo-saxone au impregnat
vocabularul modern, tehnic si stiintific. Varietatile tiganilor din Europa de
Est au conservat gramatica indiana, ca fond lexical de origine sanskrita. In
acelasi timp, varietatile tiganesti din Vestul Europei s-au creolizat (jargonul
negrilor din colonii) devenind anglo-romanesh (anglicizat), manush (germanizat),
sinto-italian, calo-spaniol. In general, tanara generatie pare sa fi abandonat
in mod progresiv limba stramoseasca, ceea ce poate fi resimtit ca o pierdere a
identitatii tiganilor. De catva timp, lingvistii sunt preocupati si de existenta
acestei limbi, fapt pentru care a fost dotata cu un alfabet si face
obiectul unei standardizari.
Autor:
Venera E.Dumitrescu-Staia
|
|
|
|
|
