Prejudecăți, dorințe, dileme

În urmă cu numai câteva zeci de ani era de neconceput ca o femeie să lucreze, să contribuie astfel la veniturile familiei. Lucrurile s-au mai schimbat în preajma celui de-al doilea Război Mondial, atunci când forța de muncă masculină era mobilizată pe front. Însă, nici atunci munca femeii nu a fost aceptată ca fiind ceva firesc. Era doar o soluție temporară. Tinerelor care proveneau din familii tradiționaliste – și nu erau puține – li se spunea că rolul lor este acela de mamă și soție, de veniturile familiei ocupându-se exclusiv soțul.

Prejudecati, dorinte, dileme

Dar odată acceptate în diverse instituții și firme, femeile și-au dat seama că se descurcă foarte bine și că nu sunt cu nimic mai prejos față de bărbați. Unora chiar le-a fost recunoscută priceperea. Dar nu numai familiile lor nu erau pregătite să accepte schimbarea, nici societatea nu era. După un început promițător, femeile au început să-și pună tot felul de întrebări și să dorească să fie acceptate. Unele au reușit, altele nu.

Deși au trecut 50 de ani de atunci, dilema persistă: trebuie femeia să rămână soție și mamă, fără a mai încerca să facă și altceva în viață? O femeie care muncește, trebuie să renunțe la a fi mamă? Chiar există o incompatibilitate între împlinirea femeii pe plan familial, dar și profesional? Norocoasele au găsit calea de mijloc, dar multe femei (mai ales cele tinere) mai au astfel de probleme. Tinerele trebuie să renunțe la munca lor (în care au investit mult) în momentul în care vine pe lume primul copil.

Sigur, un copil înseamnă ceva extraordinar, dar chiar să însemne asta că mama nu mai poate avea o activitate socială? Unii sunt de părere că un copil are mare nevoie de mama lui, mai ales la vârstele fragede, de până la vârstele școlare. Multe femei își doresc să nu-și lipsească copiii de afecțiunea de care aceștia au nevoie și atunci renunță la a avea un serviciu. Altele aleg la o anumită vârst să se ocupe de cariera lor și după o vreme ajung să-și dorească să aibă un copil. Simt această lipsă în viața lor și încearcă să recupereze timpul pierdut.

Nu mai punem în calcul și faptul că în majoritatea familiilor, soții lasă în grija soțiilor îngrijirea și educarea copiilor. Unele familii cer ajutorul părinților pentru îngrijirea copiilor și sunt ajutați cu plăcere, de cele mai multe ori. Dar asta să fie soluția? Ce va gândi oare un copil despre părinții lui, dacă îi vede doar foarte puțin seara, restul timpului petrecându-și-l cu bunicii? Va fi probabil retras și timid, ori poate imposibilitatea de a se exprima îl va împinge către agresivitate? Asta vrem pentru copiii noștrii? Ideal ar fi ca fiecare dintre părinți să-și rezerve timp pentru a se ocupa de copil, alternativ sau împreună.

În acest fel copilul nu va fi privat de afecțiunea niciunuia dintre părinți și va mai exista și suficient timp pentru odihnă. Problema se complică atunci când femeia lucrează pentru a rezolva unele probleme financiare ale familiei. Dar în astfel de cazuri singura soluție este afecțiunea partenerilor. Atâta vreme cât în cadrul familiei există înțelegere și ajutor reciproc, problemele, chiar dacă apar, se vor rezolva în mod rezonabil.

Un comentariu la „Prejudecăți, dorințe, dileme”

Lasă un comentariu

Pin It on Pinterest