Căsătoria: pro și contra

V-ați întrebat vreodată care sunt motivele pentru care, la un moment dat, alegem să ne căsătorim? Probabil că vă gândiți deja la răspunsuri precum „de dragul partenerului”, „la gândul unei vieți în doi”, „din dorința de a avea copii”… E adevărat, toate acestea sunt motive întemeiate. Dar nu-i așa că mai sunt și o mulțime de idei „iraționale” cum le numesc psihologii? Haideți să vorbim puțin despre toate acestea.

Casatoria - pro si contra

I. Despre momentul căsătoriei

Am 18 ani și sunt major!

Cu siguranță ați văzut multe cupluri care se întemeiază încă din liceu. Nu-i nimic rău în asta. Dar o mare parte dintre ele, așteaptă doar terminarea liceului (câteodata nici nu termină liceul) și se avântă în necunoscuta viață de familie. Mulți nu văd în asta nici o problemă, dar haideți să ne gândim împreună: fiecare vârstă își are experiențele sale, gândurile sale, se ajunge la anumite concluzii.

Dacă un tânăr se va căsători la 18-19 ani, va veni un moment (la 30 de ani, la 40 sau poate la 45 de ani) când își va dori să nu se fi căsătorit atât de repede. E ca și cum și-ar fi refuzat o anumită experiență. O vreme i se va părea că sotia lui este extraordinară, dar când firele cărunte își vor face apariția sau când vor apărea primele riduri, își va schimba imaginea despre soția sa (fără să se mai uite în oglindă să vadă că nici el nu mai este chiar la prima tinerețe!) și va începe să se uite după fete/femei mai tinere.

Absențele la cină, weekend-urile cu prietenii la pescuit sau serile petrecute la bere sau la biliard se vor înmulți. Și atunci, de ce să nu evităm să se întâmple aceste lucruri, dacă ne stă în putință? Dacă există o situație specială și doi tineri cu vârste mai mici de 20 de ani trebuie să se căsătorească, pentru că aceasta pare cea mai bună soluție, atunci neapărat aceștia trebuie să fie puși în temă, pentru că va fi mult mai bine dacă vor ști la ce să se aștepte. Nu le va mai fi la fel de greu și, poate, vor reuși să evite unele neplăceri.

Am terminat facultatea! Doar să-mi gasesc un serviciu potrivit și pot să mă așez la casa mea.

Nu ești prea departe de adevăr, acesta este într-adevăr momentul cel mai bun, pentru a lua o decizie care îți va influența tot restul vieții. Faptul că ai terminat o școala te va ajuta să-ți găsești un serviciu, dar cât de bun sau de potrivit va fi acesta rămâne de văzut. Piața locurilor de muncă nu te va aștepta chiar cu brațele deschise, va trebui să te lupți „ca un leu paraleu”.

Nu te baza pe noroc, bazează-te doar pe forțele proprii și pe muncă. Încearcă să înțelegi oamenii și „atmosfera” în care tocmai ai intrat. Dar să ai grijă, dorința ta de a ajunge cât mai departe, să nu te facă să-ți neglijezi viața personală. Dacă vei investi prea mult timp și energie în serviciul tău, vei rămâne singur. Nu numai că nu vei mai avea o iubită, dar și vechii tăi prieteni pe care îi cunosti din școala generală te vor „părăsi”. Riști să te trezesti în jurul vârstei de 30 de ani singur și plin de întrebări, la care nu găsești un răspuns. Știu, e un cerc vicios, nu poți să fii în același timp la serviciu muncind cu sârg, dar și cu iubita la film sau cu amicii la o partidă de fotbal.

Mulți tineri, atunci când își găsesc un serviciu cu adevărat bun, fac o alegere: aleg să-și facă o carieră și nu mai dau o importanță prea mare laturii sentimentale. E o alegere dificilă, pentru că odată ajuns la poziția socială pe care ți-ai dorit-o, o să dorești să împarți aceste împliniri cu cineva.

Mama, tatăl sau frații tăi îți vor fi alături, dar cu fiecare zi care va trece, te vei convinge că, de fapt, vrei altceva. Și atunci, vei ieși la atac! Numai că vei rata prima întâlnire cu „frumusețea visurilor tale” de care ești atât de mandru, pentru că ți-ai pierdut încrederea în tine. Cele câteva fire de păr lipsă din vârful capului îți vor creea un sentiment de inferioritate, care te va duce la gafe, catalogate chiar de tine ca fiind „memorabile”. Îți va lua câteva luni bune până să-ți aduni curajul și să „abordezi” o altă femeie.

Dar dacă vei reuși în acest moment să-ți construiești o relație solida, care să sfârșească în fața altarului, vei spune că „a meritat așteptarea”. De fapt nu e chiar așa, nu-ți face iluzii. A fi căsătorit înseamnă a renunța să-ti faci planuri de unul singur, trebuie să incluzi mereu și partenera și desigur… viitorul copil. Și mai ales, va trebui să știi cum să-i vorbești, să înțelegi cât de important este pentru ea fiecare moment petrecut împreună, fiecare loc ales pentru plimbările voastre săptămânale, fiecare ajutor pe care i-l vei da la treburile casnice. Și se mai pune și problema casei în care se va instala tânara pereche, dar asta e o altă poveste.

Am ajuns la 40 de ani și sunt tot singur! Am obosit, vreau să mă însor.

Da, cu siguranță a trecut vremea jocurilor. Acum ești un om așezat. După atâta muncă probabil că ești deja un ditamai directorul de instituție sau poate ai afacerea ta. Ai o casă, dar în care nu prea se simte mâna unei femei și asta îți lipsește, ai o mașină „de familie”, dar ești mereu singur când te urci în ea.

În momentele în care refuzi să te mai plângi mamei tale la telefon, când nimeni nu-ți mai aduce aminte de nu știu care sarcină de serviciu, te gândești cu amărăciune cât de fericit ai fi putut fi cu o parteneră sau alta, pe care ai avut-o la o anumită vârstă. Pai da, dar la vremea aceea nu doreai tu să te căsătorești. Îți plăcea să dansezi în fiecare seară cu altă femeie, care mai de care mai provocatoare, sau îți plăcea la nebunie să stai la bârfă „ca între bărbați” în fața unui sticle cu bere.

Te gândești că mai toți amicii tai au deja o parteneră, unii chiar au copii mari, iar TU, tu care erai atat de grozav pe când erați cu toții în facultate, TU care aveai un succes nebun la femei, tocmai tu ești singur în acest moment delicat al existenței tale și nu e nimeni care să te ajute. Cu siguranță vei începe să-ți plângi de milă, vor fi seri când vei bea cam mult fără să-ți dai seama. Dar va veni și momentul revelator: momentul când o vei zări, așa ca o rază de soare, pe doamna vieții tale. Și dacă esti suficient de nebun sau suficient de încrezător în șansele tale, poate vei încerca s-o cucerești. Poate că părul tău grizonat chiar îi place și nu-l privește ca pe un handicap, dar vei avea o perioadă grea: va trebui să recuperezi rapid timpul pierdut. Ești în stare?

Am depășit 50 de ani și mă simt ca la 80. Poate n-ar trebui să mă mai gândesc la căsătorie.

Ești într-o situație specială. Dacă după mai mulți ani de căsătorie s-a întâmplat ceva cu soția ta și acum ești singur, e un moment dificil, dar nu imposibil de depășit. Îți va fi mai ușor dacă ai copii. Ei te vor ajuta, îți vor aduce aminte de momentele bune pe care le-ați avut, ca familie, și acest gând te va ține pe linia de plutire. Nepoții vor contribui și ei la redresarea ta psihică. Dacă n-ai fost niciodată căsătorit, e dificil! Îți va fi extrem de dificil să găsești pe cineva cu care să te potrivești într-adevăr. Pariez, că nici n-ai o părere grozavă despre femei.

Ți-ai ocupat timpul cu nenumăratele tale pasiuni, dar simți că, totuși, îți lipsește ceva. O prezență feminină în casa ta, în care nu s-au mai tras draperiile de ani buni, ca să intre soarele, în care nu există nici o floare căreia să-i porți de grijă, ar fi ceva nou. Poate doar câinele tău să mai protesteze cu un hămăit jalnic, că n-o să-i mai dai suficientă atenție. Dar cine nu riscă nu câștigă, spune o vorbă. Așa că nu-ți rămâne decât să-ți iei inima în dinți.

II. Despre scopul căsătoriei

Nu-mi place să fiu singur

Ai dreptate, nu-i tocmai plăcut să fii mereu singur. Fiecare ne dorim un prieten atât de bun încât să-i putem spune totul despre noi, să putem discuta despre orice. Dar nu toți reușim să gasim acești prieteni. Se spune că „dacă ai un prieten și e demn de a se numi prieten, luptă să-l păstrezi alături de tine”. Nu se știe niciodată când ai nevoie de un prieten. Dar dacă cel mai bun prieten al tău este o femeie, pe care o iubești și, care, ești convins ca, te iubește, atunci te numești un om fericit. Păstrează acest lucru numit „prietenie”, pentru că așa se poate construi o relație suficient de serioasă pentru a ajunge la o căsătorie reușită.

Sex în fiecare noapte, e grozav!

Ar putea fi o idee superficială. E imposibil să fii un om fericit și împlinit dacă o să te gândești numai la sex. E foarte probabil să nici nu faci diferența dintre sex și dragoste, așa că îți atrag atenția: sex poți face cu orice femeie, dar dragoste faci doar cu acea femeie pe care o iubești și care te iubește, pe care o dorești aproape de tine tot restul vieții, acea femeie cu care dorești să ai copii și să întemeiezi o familie. Nu e nimic grav în faptul că dorești să ai o parteneră unică, e chiar sănătos cu atâtea boli care se transmit pe cale sexuală, dar ca să transformi femeia într-un obiect al satisfacției personale, e total greșit. Mai gândește-te!

Îmi plac copii, nu-i pot face singur!

E normal și recomandat să-ți placă copii, pentru că ei reprezintă tot ce avem noi mai bun – reprezintă viitorul -, și nu sunt doar vorbe mari. Ei înseamnă modul în care noi vom continua să trăim – prin ei – și după moarte. Dar de aici, până la a te căsători cu oricine, doar ca să ai mai repede copii, e cale lungă.

Independență vs. dependență

Unii oameni se tem să devină independenți. Au avut mame-cloști (sau poate tați posesivi) care le-au insuflat ideea că n-ar putea să se descurce singuri, și atunci caută cu disperare pe cineva care să le ordoneze viața. Fiți atenți însă, riscați să ajungeți sub papucul viitoarei soții și n-o să fiți deloc încântați când cunoscuții or să vă ia în râs.

E prima hotărâre…

Nu-i așa că bunicii ți-au spus că, dacă vrei să reușești în a face ceva, trebuie să începi cu un lucru mai mic și abia apoi să ajungi la unul mai mare și mai important? Și dacă așa a fost, de ce nu-i asculți? E un sfat foarte bun, mai ales dacă stai să te gândești puțin la ce vrea el sa spună. Nu e deloc bine ca prima hotărâre pe care o iei în viața ta de tânăr adult să fie aceea de a te căsători. Sigur, sunt și situații speciale, dar cel mai bine este să faci un mic „exercițiu de decizie” cu ceva vreme înainte. Începe cam pe la 15 ani!

La început, părinții se vor împotrivi la orice ai decide tu. Argumentele vor fi: „ești prea mic, nu știi ce e cel mai bine pentru tine”, dar TU ești suficient de mare ca să știi ce ai de făcut. Nu-ți lăsa părinții să aleagă ce școală să urmezi, nu-i lăsa nici să-ți aleagă ei prietenii, asumă-ți responsabilitatea alegerii făcute și dacă greșești, recunoaște. Se spune că „o greșeală recunoscută e pe jumătate iertată” și în plus e și foarte omenesc să greșești. Mulți dintre noi învățăm din greșeli. După această experiență de decizie vei avea mai multă încredere în tine, îți vei educa gustul și-ți vei delimita clar interesele și părerile despre ceea ce urmează să faci în viață. Acum ești pregătit să iei prima ta decizie majoră: când, cu cine și de ce să te căsătorești. Mult succes!

III. Despre cum să ne alegem partenerele

Frumusețea

Cu siguranță că esti foarte mândru să ai alături de tine o femeie frumoasă, dar ce te faci cu trecerea timpului? De fapt, n-ar trebui să te uiți în mod deosebit la formele femeii de lângă tine, la frumusețea ei exterioară ci mai mult la cea interioară. Ar trebui să pui mai mare preț pe felul cum reacționează ea atunci când tu, deși te consideri matur, faci o gafă cât tine de mare.

Inteligența

Dacă nu vei fi în stare să-ți alegi o parteneră inteligentă și cultivată, atunci te așteaptă o viață grea. Sigur, o perioadă vei fi încântat că soția nu-ți va ieși din cuvânt. O să interpretezi acest gest ca pe unul de supunere oarbă, de respect nemăsurat pentru persoana ta. Dar o să te plictisești de acest comportament dacă TU ești un om inteligent. Cu siguranță vei avea nevoie la un moment dat de o părere, alta decât a ta și vei aștepta acest lucru de la parteneră. Chiar dacă la început relația este bazată pe dragoste, din cauza incapacității femeii de a se pronunța în vreun fel, acest sentiment se va transforma treptat într-unul mai puțin frumos: un soi de dispreț. Și, după cum se știe, „disprețul ucide dragostea”.

Banii și poziția socială

Dacă ai ajuns să-ți alegi partenera după acest criteriu, atunci ești demn de milă. Înseamnă că n-ai nimic de oferit. Sigur, e important ca măcar unul dintre parteneri să aibă de la ce porni în a construi noua relație, dar banii se vor face împreună, muncind cot la cot. Iar în ce privește poziția socială și pe ea o veți câștiga tot împreună.

Familia

Sigur că e importantă familia în care decizi să intri. Dacă provii dintr-o familie echilibrată, în care educația și respectul au primat, vei cere același lucru și de la familia partenerei. Și invers, dacă ai avut o familie în care certurile erau un obicei, dacă a fi alcoolic era ceva normal, cu greu te vei adapta unei vieți liniștite. Dar ai șanse să te îndrepți dacă realizezi ce anume e greșit în viața ta, în felul tău de a fi. Sfatul nostru este, însă, să nu te căsătorești niciodata cu o fată numai pentru că are o familie deosebită, în a cărei companie te simți extraordinar. În fond, tu te căsătorești cu fata, nu cu familia ei.

IV. Despre ce-și doresc femeile de la bărbați

Afecțiune

Ca și noi bărbații, femeile doresc afecțiune. Poate că afecțiunea la care ele țin atât de mult, le-a lipsit în familia din care provin. Poate n-a avut niciodată prieteni de încredere și așteaptă totul de la tine, partenerul în care ea a investit atâta suflet. Nu e oare firesc să-i răspunzi cu aceeasi afecțiune?

Comunicare

Există tot felul de divergențe între noi, fie că dorim acest lucru fie că nu, dar e foarte important cum reușim să comunicăm în aceste momente. Lipsa comunicării duce la conflicte așa că cel mai bine ar fi să învățăm cum să comunicăm cu cei din jurul nostru și mai ales cu cei dragi nouă. N-am vrea să-i vedem suferind, nu-i așa?

Sprijin

„Unde-s doi puterea crește”! Și nu e numai o vorbă. O femeie, chiar dacă nu vă cere ajutorul, în sinea ei tot va avea această pretenție. Personal o consider firească. Nu trebuie să considerați că e suficient să munciți la serviciu și când veniți acasă să vă așezați la masă sau să rămâneți în fața televizorului până seara târziu. În fond și sotia se duce la serviciu și când vine acasă îți pregătește cina, are grijă de copii sau se ocupă de casă. Dacă tot e casa „voastră” de ce să nu munciți împreună?

Concluzie

În rândurile de mai sus am încercat să trec în revistă câteva motive „pro” și „contra” căsătoriei. În mod sigur mai sunt și altele, dar totul poate fi depășit cu afecțiune și răbdare, cu multa înțelegere. Trebuie să învățăm care este momentul potrivit pentru a fi fermi cu noi înșine și cu cei din jur, să fim îngăduitori, dar nu să ne lăsăm călcați în picioare.

Trebuie să știm să-i ajutăm pe cei care au nevoie fără însă a ne pune propria persoană în pericol și fără a ne asuma niște riscuri inutile. Poate că citind aceste rânduri vi s-a părut că am o atitudine cam dură, dar și eu ca și voi, am învățat că dacă vreau să ajut pe cineva trebuie sa spun lucrurilor pe nume.

N-am să-mi compătimesc un prieten care trece printr-o perioadă grea din propria lui vină. Am să-i spun că a greșit, am să-i spun ce aș fi făcut eu în locul lui. Sigur, asta nu înseamnă că eu nu greșesc niciodată sau că m-aș considera undeva deasupra oamenilor obișnuiți, dimpotrivă. Cel mai bine e să învățăm să punem punct (unei vieți depresive și fără sens) și s-o luăm de la capăt (în a ne construi fericirea mult visată).

Lasă un comentariu

Pin It on Pinterest