Secretele familiei armonioase

Știm să păstrăm armonia și fericirea în familia noastră? Iată o intrebare pe care ar trebui să ne-o punem cât mai des posibil. Nu este deloc ușor să păstrezi armonia și fericirea într-un cămin. Pentru aceasta trebuie să ținem cont de foarte multe lucruri, toate la fel de importante. Ca să avem un trai bun în familie trebuie să învățăm când să facem mustrări partenerului și pentru ce motive.

Secretele familiei armonioase

Dar, pentru a înțelege mai bine ce vreau să spun, să luăm câteva exemple… istorice. În 1852, Napoleon al III-lea se îndrăgostea de Maria-Eugenia-Augustina de Montijo, contesă de Teba, cea mai frumoasă femeie din lume și se însura cu ea.

Napoleon al-III-lea si Maria-Eugenia-Augustina de Montijo
Napoleon al-III-lea si Maria-Eugenia-Augustina de Montijo (sursa foto: wikipedia.org)

Anturajul lui îi atrase atenția că ea nu este decât fiica unui obscur conte spaniol. Dar Napoleon le-a răspuns: „Și ce-mi pasă?” Grația, tinerețea, frumusețea ei îl umpleau de o fericire divină. Într-un discurs, el sfida întreaga Franță spunând: „Am preferat o femeie pe care o admir și o iubesc, decât o necunoscută”. Napoleon și soția lui posedau toate elementele unei casnici ideale: sănătate, bogăție, putere, glorie, frumusețe și dragoste. Niciodată n-a fost văzut focul sacru conjugal să strălucească mai puternic. Totuși, nu după mult timp această flacără s-a stins.

Napoleon a făcut-o pe Eugenia împărăteasă, dar nimic din lume, nici puterea dragostei lui, nici autoritatea rangului său nu reusiseră să schimbe caracterul acestei femei. Eugenia era geloasă, roasă de bănuieli. Îl hărțuia pe Împărat bătându-și joc de ordinele lui și refuzându-i cel mai mic moment de liniște și independență. Ea intra în biroul lui în timp ce el era absorbit de treburile statului, îi intrerupea convorbirile cele mai importante. Nu-l lăsa niciodată singur de teama unei alte femei. Astfel, monarhul a ajuns să iasă des seara, printr-o ușă secretă pentru a se duce la o frumoasă doamnă.

Iată ce obținuse Eugenia prin certurile ei! Din nenorocire, nici titlul, nici frumusețea nu erau suficiente pentru a salva dragostea. A bombăni, a răspunde la orice observație cu altele, iată armele inventate de infern pentru distrugerea dragostei. Toate aceste scene, certuri, furie, duc la schimbarea sentimentelor și la regrete de genul: „m-am căsătorit cu cine nu trebuie”. Un alt sfat bun pentru a vă păstra căsnicia este acela de a vă lăsa partenerul așa cum este fără să încercați să-l schimbați.

Am să vă dau un alt exemplu: Disraeli s-a căsătorit cu o văduvă bogată Mary-Ann, cu cincisprezece ani mai mare ca dânsul. O văduvă de cincizeci de primăveri… Ea știa foarte bine că Disraeli n-o iubește și că o ia pentru avere. Pare cam prozaic și chiar comercial, și totuși această căsătorie a fost una din cele mai fericite înregistrate în analele furtunoase ale căsniciilor. Bogata văduvă nu era nici tânără, nici frumoasă, nici sclipitoare, dar, avea calitatea esențială pentru o bună căsnicie: știa cum să le vorbească oamenilor. Ea nu încerca să-l egaleze pe Disraeli cu spiritul, când el se întorcea obosit acasă. El se destindea ascultând conversația puerilă a Mary-Annei.

Benjamin Disraeli si Mary Anne Lewis
Benjamin Disraeli si Mary Anne Lewis (sursa foto: wikipedia.org)

Din ce în ce, căminul îi devenea mai plăcut, iar în acest lucru el nu avea nici un rol, se lăsa copleșit numai de adorația soției sale. Acestea erau orele cele mai delicioase ale vieții sale. Ea îi era sfetnică, prietenă, confidentă. În fiecare seară el se grăbea să vină de la Parlament, pentru a-i povesti noutățile zilei. Și – acesta este punctul principal – orice ar fi întreprins, Mary-Ann nu-și putea închipui că el nu va reuși. Mereu îl încuraja și-l susținea în toate. Timp de treizeci de ani, Mary-Ann a trăit pentru Disraeli și numai pentru el.

Când Disraeli a primit titlul de Lord Beaconsfield, a alergat acasă și, luându-și soția în brațe, i-a spus: „Dragostea mea, acum ești Lady Beaconsfield!” Oricare erau greșelile pe care ea le putea face, el n-o critica niciodată, nu pronunța vreun cuvânt de mustrare și dacă cineva încerca s-o ridiculizeze pe soția lui, el sărea să o apere cu sălbăticie. Mary-Ann nu era perfectă, dar timp de trei decenii ea nu a încetat să vorbească cu soțul ei despre orice și mai ales să-l încurajeze și să-l susțină. Rezultatul? De câte ori Disraeli vorbea despre cei treizeci de ani de căsnicie, spunea: „Nu m-am plictisit niciodată lângă ea”. Disraeli afirma mereu că soția lui îi este mai scumpă ca orice pe lume. Între ei glumeau: „Știi, zicea Disraeli, nu te-am luat decât pentru banii tăi…” Și Mary-Ann, surâzând, răspundea: „Da, dar dacă ar fi s-o luăm de la capăt, m-ai lua din dragoste nu-i așa?” Iar el recunoștea că e adevărat.

Disraeli mai avea o vorbă: „Dumnezeu să-l ajute pe omul care nu se însoară până ce nu și-a găsit femeia perfectă… și Dumnezeu să-l ajute și mai mult când a găsit-o !”. Deci dacă vreți să păstrați fericirea căminului dumneavoastră, nu criticați, nu faceți mustrări, nu încercați să-l schimbați pe partener, fiți alături de el mereu și încurajați-l în toate activitățile și preocupările lui.

Lasă un comentariu

Pin It on Pinterest