Centrul orașului este considerat a fi Ile de la Cite, o insulă între apele Senei. Printre punctele de atracție ale Parisului se află, la loc de cinste podurile de pe Sena – Mirabeau, Pont de l’Alma, Pont des Arts, Pont Neuf și multe altele, mai vechi sau mai noi, fiecare cu specificul său – și insulele de pe traseul parizian al Senei. Cea mai cunoscută este, desigur, Ile de la Cite unde se află Notre-Dame, cea mai vestită catedrală catolică dedicată Maicii Domnului. Catedrala a fost construită timp îndelungat, între 1163 și 1330, când Parisul era deja capitala de necontestat a Franței. Notre Dame de Paris este o dantelă în piatră, iar culorile îi sunt date de vitralii ce creează o atmosferă de vis în interior.
Sub pavajul din fața catedralei se află cele mai vechi ruine ale anticei Lutetia, așezare romană de pe Sena. Aici se află și Saint Chapelle, o realizare ce depășește cu mult intenția creatorului său, Sfântul Louis, de a oferi o modestă capelă familiei regale. Ea se află acum în curtea Palatului de Justiție, și nu departe se află Conciergerie, vestigiu al palatului vechilor regi franci, care a slujit drept înspaimântătoare temniță în timpul revoluției franceze din secolul al XVIII-lea.
De pe Ile de la Cite se trece pe malul drept peste Pont Neuf, adică Podul Nou, de fapt cel mai vechi pod parizian peste Sena și se ajunge la Luvru, fostul palat regal, acum cel mai faimos muzeu din lume. La Luvru se află Gioconda, Venus din Milo, Victoria de la Samotrace, Scribul și alte suveniruri egiptene, antichități romane și etrusce, lei înaripați de pe temple sumeriene și cele mai importante pânze ale marilor pictori francezi, flamanzi sau italieni, sculpturi monumentale sau miniaturale. Între Luvru și Tuileries, Napoleon a ridicat un arc de triumf, Caroussel, frumos lucrat, dar cam mic.
În celălalt capăt, peste Tuileries și Champs Elysees, a ridicat Arc de l’Etoile, un arc de triumf pentru toată gloria militară a Franței, sub care își doarme somnul de veci soldatul necunoscut. Majoritatea croazierelor pariziene pe Sena încep lângă Notre Dame și întorc la umbra Turnului Eiffel. Ajungând aici, nu te poți abține să nu exclami de uimire la vederea lui. Turnul Eiffel este o construcție uimitoare. Prin el, Gustave Eiffel a avut curajul să ofere orașului o probă de artă a viitorului. La unul dintre cele trei etaje accesibile ale Turnului sunt înscrise marile orașe ale lumii, direcția în care se află și distanța până acolo.
Visul oricărui pictor este să ajungă la Paris. De la Dali și Picasso, până la marii pictori francezi, creatori de școală și curente artistice, toți au trecut prin Paris „orașul-lumină” cum i se mai zice și, mai ales, pe colina Montmartre, una dintre cele mai înalte din Paris. Un alt cartier al vieții boeme este cel Latin, de pe malul stâng al Senei, nu departe de Notre Dame. Pe strada Huchette, printre restaurante se află un mic teatru ca multe altele din Paris, dar cu o importanță uriașă pentru istoria teatrului și pentru români. Teatrul poartă numele străzii și cam din anii ’50, aici se joacă numai piesele lui Eugene Ionesco, slătineanul nostru, care a creat teatrul absurdului, unul dintre cei mai cunoscuți români.
Un alt cartier celebru este Marais, fost centru aristocratic, unde și acum se mai toarnă filme în decorurile originale de epocă. Parisul este, fără discuție, un oraș al marilor muzee: Petit și Grand Palais, muzee de artă, Centrul Georges Pompidou, mai mult decât un muzeu, Muzeul Omului de lângă Turnul Eiffel, uriașul complex muzeal militar de la Invalides, cu domul sub care își adoarme somnul de veci Napoleon, Muzeul Rodin, dedicat marelui sculptor, fosta gară Orsay, acum templul impresionismului, muzeul Cluny, cu istoria Parisului. Parisul este orașul palatelor, care sunt acum fie muzee, clădiri oficiale, fie teatre sau alte instituții de cultură. Parisul este și orașul catedralelor și basilicilor, al turnurilor și obeliscurilor, al palatelor private, dar și al construcțiilor ultramoderne, al cimitirelor pline de celebrităti, mulți veniți aici special pentru a-și dormi somnul de veci.
