Certurile în cuplu

Despre căsnicie și legile ei s-a scris mult. Putem găsi o mulțime de rețete „infailibile” pentru o conviețuire reușită și fericită. Tinerii căsătoriți primesc o mulțime de sfaturi și avertismente din partea rudelor călite în lupta pentru reușita mariajului.

Cu toate acestea, fiecare pereche își începe viața în felul ei – ca și cum abia cunoscând cele patru operații aritmetice, încearcă să rezolve o complicată ecuație cu două cunoscute. Ce este o căsnicie reușită: o șansă pe care ți-o oferă soarta sau efectul unei munci stăruitoare? În ce măsură fericirea conjugală depinde de noi, femeile, și în ce măsură de partenerii noștri?

certurile in cuplu

Multe depind, deci, de noi. De cunoștiințele noastre, de priceperea de a ne înțelege și a ne adapta, de puterea noastră de a iubi cu înțelepciune. Dacă pentru un cuplu o ceartă zdravănă ajută la limpezirea atmosferei, ce se întâmplă oare cu copiii care asistă la cearta părinților? Pentru un copil poate fi un lucru îngrozitor să audă vocile furioase ale părinților. Lumea lor pare să se năruie, nu cumva e vina lor? Ne putem aminti cu toții despre astfel de situații. Chiar și în cele mai fericite căsnicii, partenerii nu pot fi de acord asupra oricărui lucru. De fapt, disputele sunt o parte naturală a oricărei relații de cuplu.

Însă, atunci când copiii sunt martori la ele, lucrurile devin adesea mult mai complicate. Un specialist în psihologia infantilă ne spune că certurile între părinți îi afectează în mod diferit pe copiii mici față de cei mari. Cei mai mici tind să devină extrem de speriați și adesea cred că părinții lor țipă și plâng deoarece ei au fost copii răi și le-au creat probleme. Copiii mai mari de obicei sunt capabili să se distanțeze, dar și adolescenții sunt sensibili. Dacă „războaiele” între părinți se întâmplă chiar în perioada în care ei încearcă să devină independenți de familie, nu vor fi capabili să se descurce în acest proces fără să se certe la rândul lor.

Ați putea crede că răspunsul potrivit este să nu te cerți niciodată în fața copiilor. Acest lucru poate fi însă dăunator. Furia, durerea și resentimentele neexprimate vor măcina nervii și vor declanța, în final, o ceartă cu mult mai explozivă decât dacă problemele ar fi fost examinate direct, pe moment. Iar copiii n-au nevoie să audă o discuție aprinsă pentru a simți că ceva nu este în regulă.

Copiii trebuie să aiba dispute „în siguranță”. Așa că, uneori, văzându-vă că vă certați, poate fi benefic deoarece îi puteți ajuta să înțeleagă că, deși deveniți foarte furioși pe cineva, e posibil să vă împăcați apoi și să ajungeți la sentimente mai blânde. Mesajul care trebuie exprimat este că furia e ceva normal. Este important pentru copii să-i vadă pe adulți că le place să-și soluționeze diferențele de opinii. Modul în care părinții reacționează la ceartă devine model pentru copiii lor. Desigur că nu este ușor să te cerți „în siguranță”.

Vă puteți trezi că trântiți uși, țipați sau strigați. Adesea propriile dumneavoastră sentimente sunt copleșitoare încât uitați de efectul asupra copiilor. Când se întâmplă aceasta, imediat ce v-ați calmat, făceți-vă timp să stați și să discutați cu ei. Cel mai important lucru este să nu-i lăsați pe copii în necunoștință de cauză despre ce se întâmplă. Mai presus de orice, subliniați faptul că încă vă mai iubiți partenerul. O ceartă între părinți poate fi o bună ocazie de a arăta copiilor că disputa nu afectează sentimentele reciproce.

Nu încercați să protejați copiii pretinzând că cearta nu a avut loc. Părinții trebuie să recunoască sincer că uneori au dispute. Explicați-le că adulții nu se înțeleg întotdeauna între ei și nu e nevoie să intrați în detalii stânjenitoare. Spuneți copiilor că, deși erați furioși și supărați, acum v-ați împăcat. Lăsați-i să vadă că sunteți din nou prieteni.

Lasă un comentariu

Pin It on Pinterest