De la plantă la dezvoltarea medicamentului eficient

În prezent, există încă multe informații de acumulat și de cercetat pentru a putea profita la maxim de diversitatea impresionantă și de potențialul terapeutic al plantelor. Există încă specii nedescoperite, în special în pădurile Africii ecuatoriale, în America de Sud și în sud-estul Asiei, dar și în insulele Pacificului. Locuitorii acestor zone mai au încă multe secrete de dezvăluit despre utilizările tradiționale ale plantelor medicinale.

De la planta la medicament

În toată lumea, echipe de etnobotaniști, fitochimiști, etnofarmacologi (afiliați științelor care studiază popoarele și plantele lor) și specialiști în plante s-au angajat în căutarea de noi specii de plante. Peste 50.000 de plante sunt colectate zilnic, apoi analizate în laboratoare de cercetare dotate cu tehnologie sofisticată.

Există oameni de știință care sunt interesați în special de plante din anumite familii, cunoscute deja pentru substanțele active conținute. Se fac eforturi pentru colectarea plantelor din aceste familii pentru a se găsi și compara componenții lor activi.

Alți cercetatori, așa numiții etnobotaniști, își încep căutările prin discuții cu vracii populațiilor indigene, care cunosc puterile plantelor. Ei selectează plantele care par valoroase, le consemnează numele în dialectul local, părțile utilizabile și scopul în care sunt utilizate. Această abordare s-a dovedit foarte eficientă în descoperirea unor noi medicamente deoarece aceste plante sunt deja folosite în medicina naturistă tradițională, și este foarte probabil să aibă constituenți chimici activi.

O altă abordare este cea a observării plantelor pe care le mănâncă animalele atunci când sunt bolnave. De exemplu, lebedele rănite la gât mănâncă adesea rămurele și frunze de salcie. Proprietățile analgezice ale acestei plante, din care se produce aspirina, sunt cunoscute. Când sunt infestați cu păduchi, bursucii de apă sapă gropi sub soc, ale cărui rădăcini conțin compuși insecticizi.

Această arie de cercetare, cunoscută sub numele de zoofarmacognozie, furnizează mijloace pentru descoperirea unor noi compuși și a unor remedii din plante.

Este un proces îndelungat

După adunarea unei cantități suficiente de mostre și identificarea lor, specialiștii chimiști obțin extracte din materialul brut pentru a izola compușii chimici puri ai plantelor. Aceste extracte sunt testate, mai întâi pentru a detecta orice potențială substanță toxică, apoi pentru a li se defini efectele biologice.

Acest proces de extracție este foarte riguros. Se estimează că, în acest stadiu, se păstrează doar una din 10.000 de mostre analizate.

Apoi sunt inițiate studii clinice, mai întâi pe animale, iar apoi pe voluntari umani. Doar dacă rezultatele sunt pozitive, poate începe adevărata muncă de preparare a medicamentelor. Componenta activă este stabilizată într-o formă favorabilă ingestiei, cum ar fi capsulele, tabletele sau soluțiile lichide.

Pentru laboratorul farmaceutic, pasul final constă în solicitarea aprobării din partea organelor guvernamentale competente pentru comercializarea medicamentului. Multe medicamente din plante sunt considerate suplimente nutritive și pot avea nevoie de acordul organismelor de control alimentar.

De la găsirea plantei în mediul sau natural și până la comercializarea produsului finit, dezvoltat pe baza plantei, sunt necesari 12-15 ani sau chiar mai mult.

Bogăția din plante

Rolul important pe care îl au plantele în cercetarea farmacologică modernă nu este întâmplător: substanțele căutate sunt chiar acelea pe care planta însăși le folosește pentru a supraviețui în mediul său. Au fost găsite mai mult de 100.000 de astfel de substanțe speciale în lumea plantelor și, datorită structurilor lor chimice complexe și variate, ele constituie baza multor medicamente moderne.

Lupta împotriva malariei

Chinina, principiul activ din coaja copacului cinchona, care a fost izolată pentru prima dată în 1820, are încă un rol important în tratamentul cazurilor grave de malarie. Însă cei mai puternici paraziți responsabili pentru această boala au căpătat rezistență față de antimalaricele sintetice, create dupa modelul chininei. Căutarea unor noi substanțe chimice este, prin urmare, o prioritate medicală majoră, deoarece aproximativ 300 de milioane de persoane contractează malaria în fiecare an, iar 2 milioane mor din cauza acestei boli.

Qing-hao sau Artemesia annua, o plantă folosită în medicina tradițională chineză, a dat naștere recent unei noi clase de medicamente antimalarice care sunt utilizate acum peste tot în lume, mai ales în Africa și în Asia de Sud-Est.

Lupta împotriva cancerului

Cercetând Pervinca de Madagascar, recunoscută pentru tratarea diabetului în țara de origine, oamenii de știință au observat o scădere a globulelor albe din sângele animalelor testate și au folosit planta pentru a trata leucemia, boală în care celulele albe se multiplică anormal. Din frunzele brebenocului au fost izolați și alcaloizi cu efecte puternice, vincristina și vinblastina. Apoi, o echipă de specialiști francezi a creat derivați înalt activi din alți constituenți prezenți în cantități mai mari în plantă. Aceste medicamente cresc speranța de viață a pacienților suferinzi de boala Hodgkin și de leucemie acută.

În anii ’60, au fost descoperite accidental proprietățile anticancerigene ale extractului din coaja unei tise care crește în zona Pacificului. Substanța activă, numită taxol, a fost izolată abia câțiva ani mai târziu. Studiile clinice au fost oprite totuși brusc, deoarece s-a constatat că, pentru obținerea unei cantități suficiente de taxol pentru tratarea unui pacient, este nevoie de sacrificarea a șase arbori centenari. Din fericire, s-a găsit o altă soluție: o echipă de specialiști francezi a izolat în acele tisei europene un compus care poate fi convertit chimic în produși similari taxolului și chiar mai eficienți decât acesta. Ei sunt folosiți acum cu succces în tratarea unor tipuri de cancere ovariene și de sân.

În rizomul mătrăgunei americane se află substanțe anticancerigene similare alcaloizilor găsiți în pervinca de Madagascar. O substanță extrasă din Campotheca acuminata, un copac care crește în sudul Chinei, stă la baza a două medicamente sintetice, irinotecan, sintetizat în Japonia, topotecan, sintetizat în SUA. Ambele sunt utilizate în tratarea unor forme de cancer.

Plantele au jucat un rol important în realizarea de progrese semnificative în toate domeniile medicinei moderne. Totuși, procesele sunt îndelungate, necesită timp, investiții și perseverență, însă potențialul imens al plantelor pentru viitorul sănătății omenirii este recunoscut de toată lumea.

Lasă un comentariu

Pin It on Pinterest