Dr. Robert C. Atkins si-a publicat in 1972 celebra sa carte Dr. Atkins’ New Diet Revolution (Noua revolutie a dietei dr. Atkins), iar astazi milioane de oameni de pe tot globul (3 milioane sunt estimate numai in Marea Britanie) urmeaza dieta Atkins.
Popularitatea ei este de inteles deoarece cerintele de baza sunt foarte atractive pentru cei care au dificultati la controlul greutatii: „Mancati cat de multe alimente proteice si grase doriti, si pierdeti in greutate”. Nu exista nici o indoiala ca asa ceva se poate intampla, dupa cum unii observatori independenti au confirmat in repetate randuri.
Primele doua saptamani ale dietei Atkins, asa-numita „faza de inductie”, presupun evitarea aproape a tuturor alimentelor continand carbohidrati, cu exceptia catorva legume cu frunze verzi, dar mancand oricate proteine si grasimi. Lipsa de carbohidrati declanseaza procesul de descompunere a tesuturilor grase, stare ce se numeste cetoza si care se considera a fi raspunzatoare pentru pierderea de greutate ce apare fara exceptie.
Dupa faza de inductie, o reintroducere treptata a alimentelor cu carbohidrati este permisa, dar nu intr-o asemenea cantitate incat sa contracareze peirderea continua de greutate ce poate fi, in unele cazuri, destul de substantiala.
Cei care renunta la dieta Atkins se plang de respiratia urat mirositoare ce insoteste cetoza si spun ca alimentatia astfel restrictionata este anosta.
Criticii de specialitate sustin ca cetoza este o stare anormala, care streseaza organismul (in special rinichii), si pretind ca un consum redus de fructe, legume si fibre duce la o stare de sanatate cronic proasta. Totusi, studiile efectuate pe perioade scurte nu au reusit sa demonstreze ca dieta Atkins ar avea vreunul dintre efectele adverse prezise, observabile la cei care o duc pana la capat.
