Tot ce trebuie să știți despre pierderea auzului

Lumea de astăzi este tot mai zgomotoasă și, din păcate, aproximativ 4 milioane de români au probleme de auz, de diferite grade. Expunerea la zgomote puternice, infecțiile, traumatismele și înaintarea în vârstă reprezintă principalele cauze ale pierderii auzului. Vă prezentăm în continuare mai multe informații despre cum se pot preveni și trata problemele auditive.

pierderea auzului

Caz real: Lui Silviu, din Buzău, în vârstă de 26 de ani, student în Bucuresti, îi plăcea la nebunie să frecventeze cluburile. Mai mult decât atât, nu pleca nicăieri fără să aibă fixate în urechi căștile de la casetofonul portabil. „Era modul meu de a ma relaxa. Cand am venit în București, viața de student mi s-a părut extraordinară. Ieșeam aproape în fiecare weekend, în cluburi și discoteci”, povestește Silviu. Efectele zgomotului la care tânărul se expunea ascultând muzica dată prea tare nu au întârziat să apară. La un moment dat, el s-a dus la un specialist ORL fiindcă trăia cu impresia unor zgomote în urechi. Testele au arătat că Silviu începuse să-și piardă auzul.

Noua generație s-a născut într-o lume zgomotoasă la care urechea nu e adaptată, iar acest lucru începe să facă victime. „Noi, specialiștii logopezi, constatăm că, în randul copiilor și al adolescenților, a crescut foarte mult incidența hipoacuziei care nu are cauze congenitale. Aceștia își petrec foarte mult timp în fața televizorului și calculatorului, cu sonorul dat tare, iar în școli observi că nu vorbesc pe un ton normal, ci pur și simplu urlă”, spune psihologul Iulia Gerendy, președintele Asociației Logopezilor din România. De asemenea, datele raportate de către medicina muncii Institutului de Sănătate Publică arată că în România există un număr de peste 317.000 de muncitori expuși la zgomot peste limita admisă de legislație.

Peste patru milioane de români suferă de pierderi de auz

„Apreciem că în România există circa patru milioane de oameni care suferă de pierderi de auz de diverse grade. Ne referim aici la hipoacuzie medie, severă, profundă, până la cofoză (surditate totală). Aceasta din urmă, dacă apare în primii ani de viață, conduce la surdomutitate, cu implicații mari, mai ales psihologice”, spune dr. Elena Lățcan, medic primar ORL la Centrul de Diagnostic și Tratament Dorobanti și director al Centrului medical P.R.A.I.N.. Datele Centrului național pentru organizarea și asigurarea sistemului informațional în domeniul sănătății arată că numai în anul 2005 au existat 43.600 de noi cazuri de hipoacuzie declarate de medicii de specialitate din unitățile ambulatorii și peste 11.700 de noi cazuri declarate de medicii de familie. Expunerea prelungită la zgomot, înaintarea în vârstă, infecțiile și traumatismele, scăderea fluxului sanguin la nivelul urechii interne și tumorile sunt principalele cauze ale hipoacuziei.

Atunci când capacitatea noastră auditivă se încadrează în parametri normali, urechea externă captează unda sonoră și o concentrează prin conductul auditiv extern spre timpan și urechea medie. Timpanul vibrează, iar sunetul este amplificat și transmis către cohlee sau urechea internă. În acest tub umplut cu lichid se mișcă, în funcție de vibrații, mii de celule senzoriale auditive, ciliate. Ele generează impulsuri electrice care sunt transmise de nervul auditiv spre creier, unde sunt transformate în informații auditive. Orice blocaj de-a lungul acestui traiect poate cauza probleme.

Dacă sunetul nu reușește să treacă prin urechea externă și medie, atunci suferiți de așa-numita hipoacuzie de transmisie. Ea poate fi cauzată de o gamă largă de boli și afecțiuni, precum dopurile de ceară sau infecțiile bacteriene, și de obicei nu durează mult timp. Tratamentele dau în mod normal rezultate și numai în cazuri excepționale se ajunge la leziuni permanente.

Leziunile urechii interne, care determină hipoacuzii neurosenzoriale, au, dimpotrivă, mai multe șanse să devina permanente. Dr. Alexandru Pascu, medic primar ORL, doctor în științe medicale și cercetător principal gradul I la Institutul de Fono-Audiologie și Chirurgie Functională ORL Prof. dr. D. Hociota, spune că „în urechea internă se găsește organul lui Corti, o minunăție care pe numai 32 de milimetri are mii de celule foarte înalt specializate. Aceste celule pur și simplu mor dacă sunt agresate fizic de zecile de decibeli care se prăvălesc spre noi din așa-zisa civilizație”.

Zgomotul, cauză importantă a pierderii auzului

Dr. Mădălina Georgescu, medic primar ORL cu competență în audiologie, șef de lucrări la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, explică: „Zgomotul este cel care distruge celulele ciliate, îngreunând mecanismul de transmitere a sunetului”. Deși de obicei nu distruge complet capacitățile auditive, zgomotul afectează îndeajuns celulele senzoriale pentru a îngreuna o conversație obișnuită. „Un sunet auzit de om trebuie să fie prezentat cu 30 de decibeli mai tare ca să poată fi auzit de cei care au celulele ciliate externe lezate”, mai spune dr. Georgescu. Puțini oameni își pun problema zgomotului la care sunt expuși pe parcursul unei zile.

Pentru a ne proteja auzul, trebuie să fim atenți cât de puternic este un sunet și cât de mult durează el. Orice fel de sunet – de la o melodie rap și până la o simfonie sau huruitul unor mașinării într-o uzină – poate crea probleme. Gravitatea leziunilor depinde de gradul de expunere totală. „Cu cât zgomotul este mai puternic și durata expunerii mai mare, cu atât este mai probabil să suferi de pierderea auzului”, spune dr. Georgescu. Zgomotele se însumează. Dacă un tânăr lucrează într-un mediu zgomotos, cum ar fi un club de noapte, stă deseori cu căștile de la iPod în urechi și mai folosește și motocicleta, urechile lui vor fi expuse la foarte multă gălăgie, iar leziunile suferite pot deveni permanente.

Mașinile de spălat produc un zgomot de circa 75 de decibeli. Putem astfel asculta oricât dorim zgomote de o asemenea intensitate. Dar dacă ele cresc la 85 de decibeli – zgomotul produs de un aparat de ras electric, de exemplu – nu trebuie să ne expunem mai mult de opt ore pe zi.

Caz real: Zgomotele puternice pot provoca leziuni suprinzător de repede, după cum a descoperit Laura Clătici, de 24 de ani, din Bucuresti. Ea și-a distrus auzul într-o singură seara, când s-a dus într-o discotecă. „După acest episod, tânăra avea impresia de zgomote în urechi. Funcția cohleara a fost deja afectată”, explică dr. Mădălina Georgescu.
Laura, care acum are dificultăți în a înțelege ceea ce se vorbește în jurul ei, în special dacă în fundal se aud alte sunete sau voci, trebuie să se prezinte la medic din șase în șase luni pentru control și să evite expunerea la zgomot. „Acum îmi dau seama cât de periculos este să asculți muzică dată foarte tare. Urechile sunt foarte sensibile.”

Pentru că oamenii nu se plimbă cu aparate de măsurat decibelii, dr. Mădălina Georgescu ne oferă acest sfat simplu: dacă nu vă înțelegeți cu o persoană aflată la un metru distanță și e nevoie să strigați, fie aveți probleme de auz și trebuie să mergeți să vă vadă un ORL-ist, fie zgomotul de fond este mult prea puternic.

Ea spune că deseori efectele expunerii prelungite la zgomot sunt sesizabile abia după câțiva ani: „Trauma sonoră care apare în urma expunerii prelungite și repetate la zgomot provoacă leziuni progresive. La început sunt afectate frecvente sonore rar folosite în activitatea cotidiană (4.000 Hz). Pierderea auzului doar pe această frecvență nu este sesizabilă și persoanele afectate consideră că nu este necesar să fie urmată de activități preventive. Expunerea în continuare va determina afectarea și a altor frecvențe din domeniul dinamic al urechii”.

Caz real: La fel s-a întamplat și în cazul lui Florin Chiș, acum în vârstă de 67 de ani, pensionar din Brașov. Timp de 15 ani, cât a fost tânăr, el a lucrat ca muncitor în constructii. „Era un zgomot înfiorător pe șantiere, mai ales de la picamer”, își amintește bărbatul. Atunci nu și-a dat seama că are probleme cu auzul. Dar, pe măsura ce anii au trecut, Florin a început să audă din ce în ce mai prost. Soția lui a fost cea care a observat că dă televizorul și radioul prea tare și că nu mai înțelege ce-i spune.

Uneori oamenii își pierd subit auzul la o singură ureche sau (mai rar) la ambele urechi, dar cauzele hipoacuziei neurosenzoriale subite nu au fost identificate foarte precis. „Acest gen de hipoacuzie apare în general la adulți și, de cele mai multe ori, e vorba de o cauză circulatorie – hipertensiune sau șoc emotiv”, spune dr. Lățcan. Mai poate fi vorba și de o infecție sau inflamație. Este foarte important să se țină cont de faptul că reprezintă o urgență. „Dacă tratamentul cu vasodilatatoare și steroizi se aplică în primele 72 de ore, șansele de revascularizare a urechii interne sunt foarte mari”, atrage atenția dr. Georgescu.

Doar 30% dintre românii cu probleme de auz apelează la proteze

Dacă aveți probleme cu auzul, puteți obține asistență medicală de care nu profită, însă, toată lumea. „Doar 30% din cei aproape patru milioane de români cu probleme de auz apelează la proteze”, spune dr. Lățcan. Majoritatea pacientilor nu apelează la proteză de rușine. „Este greu de acceptat din punct de vedere estetic, deși este același lucru ca atunci când porți ochelari”, spune dr. Georgescu. Costul unei proteze pentru o singură ureche variază între 600 și 7000 de lei. Casa Națională de Asigurări de Sănătate compensează o dată la cinci ani, pentru un pacient, 800 de lei din costul protezei pentru o ureche. De multe ori oamenii nu au suficienți bani pentru proteza necesară și celeilalte urechi.

Caz real: Raluca, în vârstă de 42 de ani, din București, a suferit o pierdere treptată a auzului, care s-a declanșat în urmă cu aproape zece ani din cauza unui șoc. La vremea aceea, soțul ei a avut un accident grav de mașină, în urma căruia a fost total desfigurat. „Atunci s-au produs niște spasme pe vasele cerebrale, celulele nervoase ale femeii fiind afectate”, explică dr. Lățcan, care i-a montat Ralucăi în această primăvara o proteză auditivă, tratamentul cu vasodilatatoare nefiind suficient. „E un aparat extraordinar de bun și care mă ajuta enorm”, spune Raluca. Dotat cu un sistem de analiză globală a sunetului, acest aparat realizează 16.000 de ajustări acustice pe secundă, separând vorbirea de zgomotul de fond fără a afecta calitatea înțelegerii cuvintelor.
Proteză auditivă ancorată osos
BAHA (Bone Anchored Hearing Aid) – Proteză auditivă ancorată osos
Un dispozitiv parțial implantabil, denumit proteză auditivă ancorată osos (BAHA – Bone Anchored Hearing Aid), poate fi fixat în osul din spatele uneia dintre urechi printr-o intervenție chirurgicală care necesită un timp scurt de spitalizare. BAHA a fost folosit inițial de persoanele care nu puteau utiliza proteze auditive standard din cauza infecțiilor cronice la urechi sau pentru că aveau canalul auditiv deformat. El suplinește cu succes urechea medie lezată, folosind vibrațiile oaselor craniului. Recent, s-a descoperit că BAHA este util și pentru persoanele cu hipoacuzie neurosenzorială profundă unilaterală, deoarece poate trimite sunetul pe cale osoasă de la urechea afectată la cea sănătoasă.

Caz real: Maria, în vârstă de 62 de ani, pensionară din București, a început să aibă probleme de auz după ce a lucrat o viață întreagă la un post de radio, în zgomotul permanent de la montaj, dar și din cauza unei boli moștenite, otoscleroză (afectare a structurilor osoase de la nivelul urechii medii). „Inițial s-a efectuat o intervenție chirurgicală la ambele urechi pentru otoscleroză, dar auzul pacientei nu s-a îmbunătățit”, spune dr. Lățcan. Maria a început să sufere de vertij, tinitus (zgomot în urechi) și ajunsese să nu mai înțeleagă sensul cuvintelor. „Am testat o proteză BAHA, iar pacienta a auzit foarte bine. Aparatul i-a fost fixat la urechea stângă, cu care aude cel mai bine”, spune dr. Lățcan. Costurile acestor proteze sunt suportate în România de Programul național de proteze auditive implantabile. În afara programului, costul unei proteze BAHA este de 5.000 de euro.
Implant cohlear
Implant cohlear
În alte cazuri, când protezele auditive obișnuite nu sunt de niciun ajutor, o altă soluție poate fi reprezentată de implantul cohlear. Acesta se folosește la pacienții cu hipoacuzie neurosenzorială profundă bilaterală instalată recent. „Componenta internă se implantează chirurgical în osul din spatele urechii, iar componenta externă se poartă după ureche, ca la protezele auditive convenționale”, explică dr. Georgescu. Implantul cohlear transmite sunetele direct la nervul auditiv. Acest dispozitiv a fost introdus în România de prof. dr. Romeo Călărașu, medic primar ORL, membru al Academiei de Știinte Medicale.

De asemenea, dr. Alexandru Pascu a instituit un program pilot de screening de auz la nou-născuți în două maternități din București (Polizu, Giulești) și la maternitatea din Timișoara. „Pentru copiii care se nasc surzi, implantul este eficient dacă se activează între doi și patru ani. De aceea, este foarte important să depistăm din timp copiii cu deficiențe auditive congenitale”, explică dr. Mădălina Georgescu. Dispozitivul costă 20.000 de euro în afara Programului național de proteze auditive implantabile, costurile operației și ale invesțigatiilor fiind suportate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Caz real: Elena, acum în vârstă de 25 de ani, suferea în adolescență de hipoacuzie bilaterală progresivă. La începutul clasei a IX-a, a observat că nu mai aude cu protezele auditive pe care le avea. „Boala a evoluat spre o hipoacuzie profundă bilaterală și, la câteva luni după acest diagnostic, s-a recurs la un implant cohlear”, spune dr. Georgescu. Rezultatele au fost evidente: tânăra și-a terminat liceul, a urmat o facultate cu profil economic, acum fiind angajată la o firmă de PR.

Noi soluții

Se caută soluții cât mai simple pentru rezolvarea problemelor de auz. Donald Henderson, profesor la Centrul de auz și hipoacuzie de la Universitatea de Stat din New York, a elaborat o pilulp care contracareazp efectele zgomotului. În cadrul testelor efectuate asupra militarilor din armata SUA, ea a reușit să reducă numărul cazurilor de hipoacuzie și severitatea acesteia în condiții de luptă asurzitoare. Alți cercetători caută diverse modalități de a regenera celulele senzoriale ciliate din urechea internă.

Deocamdată, aceste studii „sunt în fază experimentală”, după cum afirma dr. Jamie Rappaport, directorul secției de otologie și neurotologie de la Spitalul general evreiesc din Montreal.

Când e vorba de zgomot, evitarea acestuia rămâne cea mai bună soluție!

Dr. Mădălina Georgescu spune: „Cu cât stai mai mult în zgomot, cu atât ai toate șansele să-ți pierzi auzul, iar zgomotul e principala cauză care poate fi prevenită. Oamenii sunt definiți prin comunicare și nu poți să comunici dacă nu auzi. De aceea e foarte important să ne protejăm, cu atât mai mult cu cât trăim într-o lume atât de zgomotoasă”.

Lasă un comentariu

Pin It on Pinterest