Una dintre cele mai utile dintre ierburile de leac dăruite de natură e tătăneasa. Este cunoscută și sub denumirea de iarba-întăritoare, iarba-lui-Tatin, rădăcina-neagră sau lutatină.
O întâlnești cam peste tot
Este o plantă ierboasă perenă, robustă. Frunzele sunt mari, alungite și acoperite cu peri aspri. Florile sunt roșii-violacee, grupate in inflorescențe. Rădăcina crește adânc înfiptă în pământ, este închisă la culoare pe partea exterioară, iar în interior este alb-gălbuie, cleioasă și lipicioasă la pipăit. Poate fi întâlnită pe solurile grele, argiloase pe care apele stagnează mai mult, de la câmpie până la zona inferioară montană, prin șanțuri, lunci, locuri băltite, pe marginea apelor sau ca plantă de cultură.
Principiile active ale tătănesei sunt alantoina, taninul, colina, uleiul volatil, mucilagiile și glicozidele. De la tătăneasă se folosesc atât partea aeriană, cât și rădăcinile, sub formă de decoct, tinctură, pulbere sau alifie.
Preparatele din tătăneasă au efect antiinflamator, cicatrizant, sedativ, expectorant, antidiareic, antihemoragic, antiseptic și regenerator. De asemenea, tătăneasa mai este de mare ajutor în îngrijirea personală și tratamentele cosmetice, având un efect binefăcător asupra tenului iritat și chiar în cel acneic.
Benefică și pentru căile respiratorii
Afecțiunile în care sunt recomandate aceste preparate sunt cele digestive, cum ar fi ulcerele gastrice și cele duodenale sau gastrita hiperacidă. Mai sunt indicate în enterite, bronșite și alte cataruri respiratorii, în hemoptizii, diaree, hemoragii interne. Pentru aceste suferințe se recomandă decoctul din frunze de tătăneasă, 2-3 căni pe zi, între mese.
De asemenea, tătăneasa se mai recomandă în ulcerele varicoase, fisuri anale sau ale sânilor, arsuri, inflamații articulare și retragerea proceselor inflamatorii. Pentru aceste cazuri sunt recomandate masajele cu tinctură de tătăneasă sau compresele cu terci din frunze.
Și durerile datorate entorselor sau fracturii osului pot fi calmate cu comprese. Se mai fac spălături locale cu ceai sau chiar băi totale cu infuzie concentrată, adăugată în apa caldă din cadă, mai ales în tratamentul reumatismului.
Moduri de preparare
- Ceaiul din rădăcină de tătăneasă se pregătește astfel: se lasă peste noapte, la rece, în 250 de ml de apă, conținutul a două lingurițe de rădăcini, tăiate mărunt. Dimineață, se încălzește ușor și se strecoară. Se bea încet, înghițitură cu înghițitură.
- Ceaiul din frunze de tătăneasă: o linguriță de plantă uscată se opărește cu o cană cu apă și se lasă în repaus câteva minute. Se beau 3-4 cești, calde, pe parcursul unei zile. Se mai pot adăuga și alte plante, coada șoricelului, sunătoare ș.a.
- Compresele cu terci, recomandate mai ales în reumatism: rădăcinile bine uscate sunt măcinate fin și amestecate într-o ceașcă cu apă fierbinte și câteva picături de ulei alimentar până se formează o pastă. Aceasta se întinde cât e caldă, pe o bucată de pânză și se aplică pe zona afectată.
- Compresele cu frunze proaspete: se spală frunzele, se zdrobesc pe un fund de lemn, se pun pe locurile bolnave, se acoperă zona cu un șervet și se leagă. Se pot folosi frunze opărite în apă, scurse și aplicate calde.
- Pentru băile complete se lasă 500 g de frunze de tătăneasă peste noapte, la rece, în circa 5 litri de apă. A doua zi se pun la fiert, iar apoi se adaugă acest lichid în apa de baie.
- Pentru băile locale, în tratamentul hemoroizilor se va micșora cantitatea de plantă la 200 g și se va folosi fiertura obținută.
- Tinctura de tătăneasă: se spală rădăcinile și se curăță cu o perie, se toacă mărunt și se introduc într-o sticlă fără a se îndesa. Se acoperă cu rachiu de fructe sau alcool și se lasă 14 zile la soare sau lângă o sursă de căldură.
- Alifie de tătăneasă: 4-5 rădăcini proaspete și spălate se toacă foarte fin și se pun la prăjit, la foc iute, în untură de porc. Se lasă apoi să se răcească peste noapte. A doua zi se reîncălzesc și se filtrează printr-o bucată de pânză, se presează, după care se pun în recipiente mici și se păstrează la frigider.
