Dat fiind că liliecii au ajuns o specie pe cale de dispariție, dacă un exemplar vă intră în casă trebuie să evitați orice agresiune. În orice caz, liliecii sunt animale total inofensive.
Liliecii nu sunt purtători de boli, iar prezența lor nu este dăunătoare clădirii în care și-au făcut adăpost. Excrementele lor sunt uscate, seamănă cu un praf, fiind compuse din fragmente de insecte. Ei nu sunt o primejdie pentru sănătate și nu deteriorează lemnul sau vopseaua. Liliecii consumă insecte, inclusiv pe cele ascunse în lemn, dar nu rod grinzile acoperișurilor pentru a le găsi. Nu își construiesc cuiburi; uneori se strâng în colonii, atârnând cu capul în jos. Exte extrem de improbabil ca un liliac să vi se agațe în păr, deoarece au o vedere bună și un sistem de orientare cu „radar” unic în lumea animalelor.
Câteodată, un liliac poate intra într-o cameră printr-o fereastră deschisă aflată în apropierea adăpostului său. Dacă zboară prin cameră, deschideți toate ferestrele și ușile pentru a-i permite să iasă. Un liliac care nu zboară trebuie luat cu grijă, purtând mănuși de cauciuc pentru a vă proteja de eventuale mușcături. Duceți-l afară și dați-i drumul.
Dacă nu vreți să puneți mâna pe liliac, așezați o bucată de pânză peste el și apucați-l în acest mod.
În sezonul de împerechere, la sfârșitul lui iunie, în iulie și august, puii de liliac pot intra în case prin găurile din jurul țevilor sau prin dușumele. Duceți-i afară seara și așezați-i pe peretele cel mai apropiat de sălașil lor; vor fi luați mai târziu de mama lor.
