Cariera profesională sau cea politică, bunurile materiale și respectul, dragostea și fericirea fiecăruia dintre noi, depind în mare măsură de oamenii din jurul nostru. Dacă vom ști să ni-i apropiem, să-i cucerim pentru atingerea scopurilor noastre, vom reuși cu siguranță în ceea ce ne propunem.
Viața socială ne obligă să lucrăm, să conducem afaceri, să cooperăm între noi, să conducem ori să fim conduși, să avem relații active cu mulți alți oameni. Societatea noastră nu e tocmai o adunare de îngeri și persoane caritabile. Viața nu se desfășoară chiar ca în poveștile cu oameni buni, fapt pentru care trebuie să dovedim foarte mult realism, atât în înțelegerea mecanismelor sociale, cât și în educarea copiilor pentru noul tip de viață pe care îl vor duce.
Pildele moralizatoare rămân simple pilde, viața este nemiloasă. Dacă nu vom ști să o luăm așa cum este, să o trăim ca stăpâni ai ei, riscăm să fim striviți și chiar noi vom purta vina. Fiecare sector de activitate are un anumit specific, însă succesul în relațiile dintre oameni, indiferent de vârstă, profesie etc., este guvernat de un număr relativ redus de reguli. Cu toții vrem să reușim în viață, așa că ne vom însuși bine aceste reguli, cu care vom câștiga stima și simpatia celor din jur, ne vom impune propriile păreri și interese, vom obține succese pe plan spiritual și material.
Fiecare dorim să avem propria afacere așa că va trebui să învățăm cât mai multe din știinta managementului uman. Trebuie să avem permanent în minte faptul că oamenii sunt perfectibili atunci când vor. Alfred Adler a scris o carte intitulată „Adevăratul sens al vieții”, în care spune: „Individul care nu se interesează de semenii săi este acela care întâlnește cele mai mari greutăți în viață și care este cel mai periculos pentru societate. Printre aceste ființe se găsește cel mai mare număr de ratați.”
Pentru a câștiga prietenia celor din jur să nu ne dăm înapoi de la a depune eforturi pentru lucruri care cer timp, voință, hotărâre. Dacă vreți să vă faceți simpatizat, atunci primiți lumea cu căldură. La telefon vorbiți pe un ton care să arate că vă bucurați să auziți glasul care vă cheamă. Dacă vreți să câștigați prietenia oamenilor, cea dintâi regulă pe care trebuie s-o urmați este: Interesați-vă sincer de ei. Expresia figurii noastre este mai importantă decât îmbrăcămintea pe care o purtăm. Succesul se datorează în întregime personalității noastre, a farmecului nostru, a felului în care ne facem iubiți și elementul cel mai prețios este acel surâs cuceritor pe care îl afișăm.
Bineînțeles, este vorba de surâsul sincer, larg și spontan, care seduce și reconfortează, și nu de surâsul pregătit, mecanic, deoarece acesta din urmă nu înșală pe nimeni. Dacă am pierdut buna dispoziție, cel mai bun mijloc de a o regăsi este de a considera că ea s-ar găsi în noi. Este sigur că cel mai bun mijloc de a cunoaște fericirea ar fi să controlăm gândurile. Fericirea nu depinde de condițiile din afară, ea este dictată de atitudinea noastră. Mulțumirea noastră nu vine de la ceea ce avem, ce facem sau unde suntem, ea vine din ceea ce gândim. Dacă vreți să reușiți în viață urmați sfaturile date de profesorul Elbert Hubbord.
Atunci când ieșiți din casă purtați capul sus, umpleți-vă plămânii cu cât mai mult aer, aspirați razele soarelui, dăruiți-vă zâmbetul tuturor și puneți toată inima în strângerea de mână. Nu pierdeți nici o clipă gândindu-vă la dușmanii voștri. Străduiți-vă să determinați limpede în mintea voastră scopul de atins, apoi mergeți drept înainte spre idealul vostru. Odată fixate în mintea voastră marile și frumoasele lucruri pe care vreți să le îndepliniți, veți vedea că veți prinde, zi după zi, toate ocaziile pentru a realiza proiectele voastre. Ajunge ca să creati înăuntrul vostru imaginea omului capabil, loial și util. Imaginați-vă ce vreți să deveniți, pentru ca treptat, treptat, să se producă în voi transformarea dorită. Gândurile bune sunt constructive.
Dorința aduce totul. Orice rugăminte sinceră este îndeplinită. Devenim asemănători idealului pe care-l purtăm în inima noastră. Chinezii sunt plini de înțelepciune. Ei au un proverb pe care ar trebui să ni-l întipărim: „Omul care nu știe să zâmbească, nu trebuie să-și deschidă prăvălie. Un surâs nu costă nimic, dar înfăptuiește mult. Nu ține decât o clipă, dar amintirea lui stăruie câteodată o viață întreagă. El nu poate fi cumpărat, cerșit, împrumutat sau furat, dar nu servește la nimic atâta timp cât n-a fost dăruit. Așa că, dacă în drumul vostru întâlniți un om prea obosit ca să vă dăruie un surâs, lăsați-i-l pe al vostru”. Căci nimeni nu are mai multă nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui.
