Într-unul dintre cele mai simple jocuri de grup cu coarda, 2 jucători țin capetele unei corzi lungi de circa 3 m și o rotesc într-un ritm constant. Ceilalți, așezați în linie între cei 2, sar peste frânghie de cât mai multe ori.
Uneori, jocul începe cu frânghia deja rotindu-se, jucătorii care sar intrând în joc unul câte unul.
Fie un privitor, fie unul dintre cei care învârtesc coarda ține socoteala scorului, scandând o poezie de tip numărătoare, de exemplu: „Unu, doi, trei, baba la bordei”. Când un jucător nu reușește să sară peste coardă, acesta primește un capăt al corzii, astfel că toți participanții ajung în cele din urmă să sară.
Jocul poate avea diverse variante, jucătorii putând sări într-un picior sau putând ridica și lăsa jos o piatră sau o minge. Totodată, frânghia poate fi învârtită atât de rapid încât să se rotească de 2 ori între sărituri. O altă variantă este cea în care fiecare jucător, pe rând, intră în joc, sare o dată, apoi iese afară fără să întrerupă ritmul. Data următoare, fiecare sare de câte 2, apoi de 3, apoi de 4 ori și așa mai departe, până când unul dintre participanți greșește și iese afară. Jocul continuă până când nu rămâne în joc decât un singur jucător – care câștigă.
Pentru jocul „Urmați-l pe conducător”, fiecare jucător repetă acțiunile aconducătorului – sare într-un picior, de exemplu -, pe lângă faptul că trebuie să sară corect peste coardă. În „Sare și piper”, coarda se învârtește când repede, când încet.
