In orice colt din lume sarbatorile de iarna sunt o bucurie pentru toti, copiii in special astepta cu nerabdare sarbatorile de iarna, impodobirea pomului, desfacerea cadourilor de sub brad, asteptatrea lui Mos Craciun dar mai ales colindele, copiii umbla din case in case colindand si aducand bucurie si multa veselie. Traditionala sarbatoare a Craciunului incepe de la 24 decembrie si tine pana la 6 ianuarie. Acesta include si noaptea de Anul Nou, marind astfel valoarea festiva a Craciunului. Incepand cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul noptii si pana la revarsatul zorilor ulitele satelor rasuna de glasul micilor colindatori, cantand cantece pentru a ura sanatate si fericire gazdelor ce-i asculta, de la care primesc daruri (colindete) in bani sau in natura: nuci, covrigi, mere, colaci, etc. La orase colindatorii incep odata cu lasarea serii si pana in miez de noapte ei merg din casa-n casa si striga la ferestrele luminate:
Buna dimineata la Mos Ajun,
Ne dati ori nu ne dati,
Am venit si noi odata
La un an cu sanatate,
Si la anul sa venim
Sanatosi sa va gasim.
Ne dati, ne dati,
Ori nu ne dati.
Cu acest prilej gazda le imparte colindatorilor covrigi, nuci, mere, colacei de faina framantati si copti chiar in acea noapte a Mos Ajunului unsi pe deasupra cu miere de albine. In ajunul Craciunului, ca si in ajunul Anului Nou in toate provinciile romanesti copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cantand cantece ce au refrenuri ca: „Florile dalbe”, „Lerui ler”, „Ziurel de ziua”, ori „Valerim si Veler Doamne”. In afara de seara mare a colindelor se mai colinda si in seara Sfantului Vasile, paralel cu Plugusorul sau Uratul, precum si de Florii si Paste.
Colindele religioase se refera de cele mai multe ori la Isus. Cele laice au un caracter liric, si sunt adaptate de colindatori la situatia celor in fata carora le canta. Creatorii acestor colinde populare sunt diferiti, dupa cum diferit este si felul colindului. Peste aceasta creatie initiala s-a suprapus prelucrarea veac de veac si an de an in obiceiurile si datinile stramosesti, la sarbatorile de iarna. De la Craciun si pana la Boboteaza, copiii umbla cu steaua, un obicei vechi ce se intalneste la toate popoarele crestine. Acest obicei vrea sa aminteasca de steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi.
„Cantecele de stea” provin din surse diferite: unele din literatura bizantina ortodoxa, altele din literatura latina medievala a Bisericii Catolice si multe din ele, chiar din traditiile locale. Micul cor al stelarilor, canta versuri religiose despre nasterea lui Isus, precum: „Steaua sus rasare”, „In orasul Vitleem”, „Trei crai de la rasarit” etc. In unele locuri in noaptea Cracinului putem intalni si cantarea religiosa cunoscuta sub numele de Vicleimul sau Irozii, la care participa copiii. Aceasta drama religioasa ne infatiseaza misterul Nasterii Domnului in toate fazele sale. Personajele dramei sunt Irod si ceata sa de Vicleim, un ofiter si soldati imbracati in portul ostasilor romani, trei crai sau magi: Melchior, Baltazar si Gaspar, un cioban, un prunc si in unele parti o paiata. Originea lui este apuseana si se leaga de misterul celor trei magi ai evului mediu. A patruns la noi prin intermediul sasilor din Transilvania.
Incepand cu Ignatul si sfarsind cu zilele Craciunului, prin alte parti incepand cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai in ziua de Sfantul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu capra. Ca si in celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul caprei si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc. In cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza.
