Saintpaulia. Violeta africană. Violeta de Parma.

Violetele africane sunt plante verzi, perene, originare din Africa Centrală, ce aparțin familiei Gesneriacee. Familia Gesneriacee cuprinde 12 specii de plante cu aceleași caracteristici. Violetele sunt printre cele mai apreciate plante de apartament, deoarece produc o abundență de flori viu colorate, în orice perioadă a anului.

Saintpaulia - violeta africana de Parma

Cultivarea violetelor africane

Atunci când rădăcinile au ocupat tot ghiveciul sau doriți separarea puilor, violetele trebuie replantate. Replantarea se face primăvara, folosind un compost necalcaros, pe bază de turbă.

Primăvara și vara, temperatura optimă înfloririi este de 18-24 grade Celsius. Evitați curenții puternici de aer și așezați planta într-un loc cu multă lumină, dar nu la soare. Expunerea la soare direct va arde frunzele, dar și florile. Violetele de Parma se dezvoltă foarte bine și la lumină artificială.

Udați planta cu moderație evitând stropirea frunzelor. Așteptați uscarea stratului superficial de compost înainte de a le uda din nou. Puteți, de asemenea, să le udați punând apa în farfuria de sub ghiveci, așteptați ca pământul să se îmbibe, iar apoi înlăturați excesul de apă. Pentru a stimula creșterea și înflorirea, adăugați la apa cu care udați planta un îngrășământ lichid, cu conținut mare de potasiu și fosfor. Acesta trebuie folosit la fiecare trei săptămâni.

Toamna și iarna, temperatura optimă este de 16-18 grade Celsius. Așezați plantele în locuri foarte luminoase, evitând expunerea directă la soare și continuați să fertilizați la fiecare 3-4 săptămâni.

Curățați periodic florile și frunzele uscate sau ofilite.

Reproducere

Saintpaulia - Violeta-africana sau Violeta de Parma
Violetele de Parma (Saintpaulia) sunt plante de apartament care pot alcătui compoziții florale viu colorate.
Reproducerea violetelor africane se poate realiza prin butași de frunze. În perioada aprilie-mai, prelevați frunze sănătoase cu pețiol, tăindu-l la 2,5-4 cm de lamină și plantați butașul obținut până la baza frunzei într-un compost pe bază de turbă. Așezați ghiveciul într-un loc puțin umbrit, la 18-21 grade Celsius. Plăntuțele vor răsări după aproximativ 4 săptămâni. Mențineți pământul umed în această perioadă, dar aveți grijă să nu-l udați în exces. Puteți transfera apoi plantele în ghivecele dorite și tratați-le ca pe plantele adulte.

Puteți, de asemenea, să puneți butașii într-un pahar cu apă pentru a face rădăcini. Acestea se vor forma după 2-3 săptămâni.

Atunci când planta umple ghiveciul și doriți să o răriți sau să o transplantați, puteți tăia cu un cuțit bucăți din ramificațiile tulpinei pentru a crea noi plăntuțe. Așezați butașii într-un pahar cu apă, cu baza tulpinei scufundată în apă. Folosind această metodă, rădăcinile se vor forma mai repede.

Pericole și precauții

Udarea redusă și soarele direct distrug frunzele. Așezate la soare direct, frunzele se vor decolora, vor apărea pete galben-pai sau li se vor îngălbeni marginile. Udarea insuficientă va avea ca efect încrețirea, îngălbenirea și uscarea frunzelor.

Plantele pot fi supuse atacului păduchilor verzi, coșenilei făinoase și acarienilor de ciclamen. Pentru combaterea dăunătorilor utilizați produse care se introduc în compost. Folosirea spray-urilor pe frunze poate provoca distrugerea acestora.

Specii și varietăți horticole

Saintpaulia confusa (sau Saintpaulia diplotricha) are frunze pufoase, de culoare verde deschis, de formă rotundă și cu margini dințate, lungi de 4 cm și susținute de pețioli de 8 cm. Tulpinile sunt lungi de aprox. 10 cm și pot susține câte 4 flori. Florile sunt colorate violet pal cu marginile violet închis.

Saintpaulia grotei este o specie târâtoare potrivită pentru cultivarea în ghivece suspendate. Frunzele sunt rotunde, au marginile zimțate, colorate verde strălucitor și sunt acoperite cu perișori scurți catifelați. Florile sunt mici, albastre cu margini violet și se dezvoltă în grupuri de 2-4.

Saintpaulia ionantha este cea mai populară specie, din care derivă majoritatea hibrizilor și varietăților din comerț. Planta este înaltă de 8-10 cm și are o lățime de 15-20 cm. Formează o rozetă de frunze cărnoase lungi de până la 8 cm. Frunzele sunt catifelate și au culoarea verde închis, cu fața inferioară stropită cu roșu. Înflorește tot anul, însă florile sunt mai numeroase în perioada iunie – octombrie.

sursa fotografii: floradania.dk

Lasă un comentariu

Pin It on Pinterest