Fie că recunoaștem, fie că nu, mulți dintre noi suntem geloși. Așa că ne întrebăm în mod firesc care sunt cauzele propriei gelozii. Psihologii au stabilit că există două cauze principale: subestimarea și obișnuința de a ne învinovăți pentru toate câte se întâmplă (pentru lipsa succesului în dragoste, în profesie, pentru lipsa valorii ca ființă umană).
Atunci când suntem geloși, folosim etalonul iubirii pentru a ne măsura valoarea. De aceea, pentru geloși, lucrul de care se tem cel mai tare este respingerea. Din păcate, geloșii nu-și dau seama că ei înșiși îi resping pe cei dragi. Îi resping și-i fac să sufere cu mentalitatea lor sclav-stăpân, cu manifestările lor zgomotoase și violente uneori.
Nu se poate stabili un limbaj comun în situația aceasta, pentru că gelosul nu conștientizează că opinia lui nu este conformă cu realitatea orice argumente i-ai aduce. Nu recunoaște cum stau lucrurile nici măcar pentru sine, cu atât mai puțin să recunoască în fața partenerului sau a altor persoane implicate în „gelozia” lui. Ei nu se pot controla, nu se pot purta civilizat, indiferent cât de inteligenți și cultivați ar fi.
Practic, când ești gelos te porți ca un înapoiat mintal. Dușmanul cel mai aprig al gelosului este el insuși, cu manifestările sale de copil care cere mereu ceva și plânge când nu primește ce-și dorește. Cu un astfel de comportament îndepărtezi rapid până și cea mai înțelegătoare și iubitoare persoană pe care o cunoști. Geloșii nu-și asumă responsabilitatea pentru ceea ce fac și spun, obișnuiesc să arunce mereu vina pe cei de lângă ei: adică cel mai adesea pe persoana iubită.
„Iubita” așa cum consideră ei, adică cea care oferă totul fără ca gelosul să-i ofere ceva în schimb. Geloșii sunt egoiști și imaturi. Pentru ei nu există reciprocitate în relații. Geloșii ar trebui să învețe să lase deoparte manifestările nevrotice și să se poarte civilizat. Nu orice eveniment reprezintă un pericol, așa că nu mai fiți neliniștiți. Nu trebuie să evitați competiția. Folosiți-o pentru a vă demonstra calitățile și în acest fel să căpătați mai multă încredere în sine. Teama de a fi respins, de a nu fi iubit sau de a nu avea valoare nu trebuie să vă facă să suferiți o viață întreagă.
