Prin definiție, divorțul generează o serie de consecințe psihologice, morale, materiale asupra familiei implicate în divorț. Cauzele cele mai frecvente ale apariției divorțului sunt: schimbarea mentalității despre divorț, infidelitatea, consumul exagerat de alcool, nepotrivirile de caracter și lista continuă…
Cuplurile proaspăt căsătorite așteaptă să obțină astfel fericire personală, numai că tocmai de aceea speranțele prea ridicate se transformă pe neașteptate în reproșuri și deziluzii și asta pentru că realitatea nu se potrivește câtuși de puțin așteptărilor. Majoritatea bărbaților se căsătoresc mai repede după un divorț, pe când la capătul celălalt se află femeile care par dominate de procese de conștiință, preferând o perioadă de pauză decât intrarea imediată într-o nouă relație.
Copiii fac față mai greu divorțului decât părinții. În timp ce părinții au motive reale pentru separare, copiii (în special cei mici) înțeleg rareori aceste motive. Încep să-și pună o serie de întrebări cărora nu le pot da un răspuns dacă nu sunt ajutați să o facă. Adolescenții au parte de o serie de probleme ca rezultat al divorțului, însă adaptarea se produce mai ușor atunci când părinții se ocupă să le explice copiilor acest pas, să le răspundă la întrebări și să-i lase să se exprime deschis.
Divorțul și dezbinarea familiilor cauzează copiilor o serie de probleme. Cei mai mulți copii cu tulburări de comportament provin din familii destrămate, iar acest lucru va trebui să ridice un mare semn de întrebare și să-i determine pe părinți să acorde mai multă atenție acestui subiect. Pe de altă parte, o relație insuportabilă nu este recomandată pentru copii; o atmosferă încărcată, traumatizantă, violență psihologică și / sau fizică este mult mai dăunătoare pentru echilibrul emoțional al copilului decât un divorț.
