Originară din Mexic, dalia este o plantă de gradină foarte cultivată datorită varietăților, culorilor și duratei de înflorire. Înaltă de aproximativ 2m, dalia are tulpina ușor lemnificată și frunze mari.
Floarea daliei poate fi de cinci feluri: floare simplă, floare de anemone, floare aplatizată, pampon sau cactus, aceasta din urmă fiind cea mai căutată. Dalia înflorește din iunie până în octombrie, dar această perioadă se poate prelungi prin acoperirea spațiilor în care este cultivată.
Planta se dezvoltă foarte bine în locuri însorite, cu sol bogat în humus și ferit de vânt. Este foarte potrivită pentru gradinile din zonele deluroase cu temperaturi moderate, dar rezistă destul de bine și la șes, numai că aici trebuie udată abundent. Rădăcinile tuberizate se folosesc pentru înmulțire, dar ele nu rezistă la temperaturi mai mici de 0 gr. C, de aceea ele se scot toamna din pământ și se depozitează în spații răcoroase.
Rădăcinile tuberizate se secționează departe de muguri, urmând ca din aceștia să crească lăstari. Aceste bucăți de rădăcini tuberizate se folosesc pentru înființarea plantațiilor în grădină sau în sere. Dacă doriți să forțați cultivarea daliei așa încât să aveți flori din mai și până în noiembrie, le puteți cultiva în ghivece, lădițe sau direct pe parapete în spații acoperite (sere), la o temperatură de 16-18 gr.C și sol păstrat permanent reavăn.
Solul potrivit este acela format din pământ de frunze, pământ de țelină și nisip. Înainte de plantare solul trebuie dezinfectat. După o lună de la plantare, daliile ar trebui să aibă 5 cm înălțime. În funcție de locul pregătit pentru ele, plantarea va începe în februarie sau martie. Dacă le cultivați în spații deschise, atunci este mai bine să începeți aceasta la începutul lui aprilie.
Dalia se mai poate înmulți și prin butași care dau flori foarte frumoase. Indiferent dacă la plantare folosiți butași sau rădăcini ruberizate, trebuie să aveți grijă să nu le acoperiți cu prea mult pământ și nici să le puneți la o adâncime prea mare. Dacă plantați greșit daliile, vor crește încet sau vor fi afectate de secetă. Dacă plantarea este prea deasă, vlăstarii se vor umbri reciproc afectând calitatea florilor.
Dacă doriți să obțineți dalii pentru flori tăiate, nu trebuie să neglijați lucrările speciale de îngrijire. Ele au ca scop ramificarea plantei cât mai aproape de bază sau eliminarea unor vlăstari sau boboci laterali care ar duce la flori nereușite. Aceste operațiuni încep când planta are trei perechi de frunze, pentru a economisi substanțele nutritive pe perioada de dezvoltare (vară-toamnă).
Udarea daliei se face dimineața sau seara cu cantități mari de apă. În perioada de creștere puteți adăuga și substanțe minerale pentru o dezvoltare mai bună a plantelor. Buruienile care apar pe spațiul plantației se îndepărtează și solul se afânează. La unele specii de dalia se procedează la tutorare sau mușuroire, udarea producându-se printre brazde. Dalia este sensibilă la viroze, făinare, mucegai cenușiu, păianjeni, coropișnițe, melci și afide. Dar dupa asemenea inșiruire de afecțiuni nu trebuie să vă speriați: pentru fiecare boală există o substanță potrivită care o combate. Doar în cazul virozelor este recomandată distrugerea plantelor afectate.
În mod normal, la o dalie îngrijită se pot obține aproximativ 20 de tije florale. Recoltarea florilor se face dimineața sau seara, tăierea făcându-se deasupra lăstarilor pregătiți pentru următoarea înflorire. După căderea primelor brume de octombrie, tuberii plantelor care au fost cultivate în câmp se scot și se depozitează în spații reci (pivnițe, magazii, sere reci). Pentru scoaterea lor se folosesc cazmale. Se aleg zile uscate și însorite pentru această operațiune. După ce tuberii au fost scoși și curățați de pământ se dezinfectează, se spală cu apă rece și se așeaza într-un singur strat în lădițe care vor fi păstrate la temperaturi de 4-6 gr. Celsius.
