Utilizate pentru proprietățile lor depurative, antitusive, antiinflamatoare, antispastice și cicatrizante, florile trifoiului roșu se pot folosi în diferite afecțiuni. De exemplu, în inflamațiile căilor urinare, în reumatism, artroza, spondilită, gută.
Dintre afecțiunile căilor respiratorii se pot trata astmul bronșic, tusea convulsivă și bronșitele. Un efect benefic îl au și în tratarea bolilor de piele, în asociere cu alte plante depurative.
Eczemele, acneea, ulcerațiile, psoriazisul sau alte dermatoze cronice sunt doar câteva dintre ele. S-a mai folosit cu succes în tratarea tulburărilor de menopauză, în intoxicații grave ale organismului și chiar în cancerul uterin și ovarian (intern și extern – prin clisme, spălături, cataplasme).
Răspândită și nepretențioasă, întâlnită de la câmpie până la munte, această plantă ierboasă mai e cunoscută și sub numele de „trifoiul calului” sau „bujorul vițelului”. Crește înaltă de 30-40 de centimetri, are frunze trifoliate și face flori purpurii, globulare.
Cunoscut, mai ales, ca plantă furajeră, pentru conținutul bogat în proteine, dar și cu potențial melifer, trifoiul roșu este și sursă de sănătate, chiar dacă proprietățile sale curative sunt mai puțin știute.
Se folosesc inflorescențele, culese pe timp frumos, în perioada înfloririi, din luna mai până în septembrie, și se usucă în locuri aerisite.
Vindecă tusea și bolile renale
Trifoiul roșu poate fi utilizat, în funcție de afecțiunea tratată, sub formă de infuzie. Astfel, în tratarea tusei, bolilor renale sau a gutei, se pune o linguriță de plantă uscată la o cană cu apă fiartă. Se beau 2-3 căni pe zi.
În tratarea spondilozelor anchilozante se face un decoct – 2 lingurițe de plantă la o cană cu apă. Se lasă să fiarbă 5 minute. Se beau 2-3 căni pe zi.
Pentru calmarea durerilor reumatice se face o infuzie concentrată – 100 g plantă la un litru de apă – care se adaugă în apa de baie. Se stă 15-20 de minute în cadă, timp în care se masează ușor părțile dureroase.
