Pentru mulți copii de 2-4 ani a lovi, a înghionti sau a mușca reprezintă forme de comunicare, pentru că ei nu stăpânesc limbajul, nu se pot exprima. Deși agresivitatea este o perioadă normală, ea poate deveni un stil de viață. Copiii care nu învață să înlocuiască pornirile violente cu reacții mai civilizate, devin temuți și nepopulari. Dacă și copilul vostru trece printr-o astfel de perioadă, ar fi bine să încercați să-l ajutați.
Dacă vedeți că se poartă urât cu alt copil de vârsta lui, învățați-l să-și ceară scuze, să-și arate afecțiunea pentru prietenii de joacă și pentru colegii de școală. Unii părinți apelează la devize de genul „Nu lovim și nu ne rănim prietenii” pe care copiii le rețin mai ușor. Fiți alături de copil și învățați-l să-și controleze pornirile, chiar dacă trebuie să-i tot repetați regula stabilită împreună.
Deveniți partenerul lui de joacă și oferiți-i alternative la agresivitate. Nu neglijați agresivitatea verbală și dacă nu reușiți să-l aduceți pe drumul cel bun, luați măsuri. Nu într-o manieră punitivă și mai ales explicați-i de ce faceți ceea ce faceți.
Când vedeți o îmbunătățire cât de mică, lăudați-l, dar nu spuneți numai „Ce copil bun” pentru că e ceva confuz pentru copii. Spuneți-i exact ce v-a plăcut în comportarea lui. Copilul trebuie să învețe să aibă o atitudine critică asupra propriului comportament. Ceea ce trebuie să-i fie foarte clar copilului este că violența – fie ea fizică sau verbală – este ultima soluție, care se folosește numai atunci când copilul se simte în pericol.
