Consumatorii știu (sau ar trebui să știe) că alcoolul distruge, rând pe rând, toate organele prin care trece. Alcoolul apare ca și factor de risc împreună cu tutunul în afecțiuni numite neoplazice, precum: cancerul bucal, cancerul de esofag, carcinomul laringian cu celule scuamoase (un tip de cancer laringian produs în principal de tutun).
Alcoolul poate avea rol permisiv. Consumat regulat în cantități mari produce alterarea citoprotecției, adică distruge toate mecanismele prin care celulele tractului digestiv se apără de aciditatea gastrică și de factorii agresivi la care sunt supuse.
De aceea, în stomac, primul lucru pe care îl provoacă este gastrita alcoolică. Cu timpul, eroziunea mucoasei continuă și în cele din urmă se ajunge la ulcerul gastric, cu destul de frecvente complicații hemoragice (manifestat adesea cu hemoragii digestive, uneori fatale).
Coborând pe tractul digestiv ajungem la intestine, care suferă și ele în cazul alcoolicilor cronici. Hipocrate prescria vinul ca purgativ și de aici putem deduce simplu că alcoolul va irita mucoasa intestinală, provocând diaree (enteropatia alcoolică). Desigur, în zilele noastre vinul nu mai este folosit ca purgativ deoarece i s-au demonstrat între timp efectele nocive. Consumatorii cronici ai licorilor bahice mai prezintă și malasimilație și malabsorbție cronică. Cu alte cuvinte, alimentele ingerate de ei nu sunt corect asimilate, fapt ce este urmat de apariția anemiei prin deficit de acid folic.
Mai există o leziune a tractului digestiv legată uneori de alcool: hemoroizii. Dar asta în contextul existenței cirozei hepatice alcoolice! Despre afectarea ficatului la alcoolici se știe foarte mult. Totuși, voi insista amintind de prima leziune care apare: încărcarea grasă a ficatului (steatoza hepatică). Dacă pacientul se oprește din consum, ficatul va reveni la normal. Dacă însă continuă să consume alcool, urmeaza hepatita cronică alcoolică (cu gamma GTP-ul seric crescut la 90% dintre pacienți). De aici și până la ciroza hepatică alcoolică micronodulară nu mai e decât o distanță de câteva „halbe” sau „pahare”.
Un alt organ ce suferă cumplit la consumul de alcool este pancreasul. Specifică este pancreatita cronică, dar pe fondul unui consum acut brusc de alcool însoțit de o masă de seară copioasă se poate produce, din nefericire, pancreatita cronică. Ea este definită popular prin sintagma: „băut bine, mâncat bine, dimineața sculat… mort”. Că n-o fi chiar „mort”, dar cu pancreatită acută tot este!
Și, doamnelor și domnișoarelor! Nu uitați că femeile au o susceptibilitate mult mai mare decât bărbații la patologia hepatică! Acesta s-ar traduce prin aceea că pot face boala mult mai ușor și mai repede (și la cantități mult mai mici de alcool) decât bărbații. Desigur, asta nu înseamnă că bărbații nu fac boala, ci doar că o pot face la doze puțin mai mici decât femeile.
