Deși destul de dificil de întreținut, begoniile sunt plante de apartament populare, apreciate pentru frumusețea florilor, dar și a frunzelor (în funcție de specie). Begonia este un gen vast, ce cuprinde peste o mie de specii, ce se împart în trei categorii principale, în funcție de tipul rădăcinilor: tuberculate, rizomatoase și fasciculate (fibroase).
Toate speciile împart, totuși, câteva caracteristici comune, precum: creșterea asimetrică a frunzelor de-a lungul tulpinilor, flori masculine separate de cele feminine, dar care cresc în aceeași inflorescență.
Speciile rizomatoase sunt permanent verzi și sunt apreciate pentru varietatea și frumusețea frunzelor. Begoniile tuberculate se disting prin florile mari, colorate pe care le produc pe timpul verii. Begoniile fasciculate sunt plante de apartament permanent verzi, ce produc floricele delicate și pot avea formă de arbust sau pot fi plante căzătoare. Există însă și câteva specii care, iarna, își pierd parțial frunzele.
Cultivarea begoniilor
În general, begoniile sunt plante care preferă caldura, au nevoie de o udare regulată și o expunere în plină lumină. Există însă câteva particularități, în funcție de specie, care trebuie avute în vedere pentru o îngrijire corectă.
Begoniile rizomatoase
În perioada caldă a anului acestea trebuie expuse la lumină puternică, însă ferite de razele soarelui. Trebuie udate o dată sau de ori pe săptămână. Însă dacă este foarte cald, pot fi udate chiar mai des. Temperatura lor preferată este de 15 grade Celsius.
Pe timpul iernii, așezați-le într-un loc umbros, cu o temperatură de minim 13 grade. În același timp trebuie reținut că aerul uscat (din pricina caloriferelor) le dăunează. Trebuie udate moderat, astfel încât pământul să aibă timp să se usuce între udări. De asemenea, administrarea îngrășământului trebuie încetată pe timpul iernii.
Begoniile tuberculate
În perioada caldă a anului acestea trebuie udate moderat și expuse la lumină naturală (evitând contactul direct cu razele soarelui). Dacă temperatura depășește 18 grade, este recomandată mutarea ghiveciului într-o albie cu prundiș ud, aceasta oferindu-le umiditatea necesară. Acestea se replantează primăvara, folosind un amestec pe bază de turbă. Pentru a le asigura un drenaj corespunzător, se recomandă plasarea unor bucățele de teracotă pe fundul ghiveciului. În perioada de creștere, oferiți-le un îngrășământ lichid (care să conțină potasiu) la fiecare 2 săptămâni.
La sfărșitul toamnei, udarea trebuie redusă sau chiar încetată în momentul în care frunzele încep să cadă. Acesta este momentul în care va trebui să extrageți tuberculii, să-i curățați de reziduurile vegetale, după care să-i replantați pe timpul iernii într-o lădiță cu turbă uscată. Așezați-i într-un loc răcoros și bine aerisit, ferit de îngheț.
Begoniile fasciculate
Begoniile cu rădăcini fasciculate sunt mai pretențioase și au nevoie de o îngrijire mai atentă. Pe timpul verii, acestea trebuie, de asemenea, ținute în plină lumină naturală și ferite de razele soarelui. Temperatura ideală este de 15 grade Celsius, iar dacă aceasta depășește 20 de grade, este necesară plasarea plantei într-un loc umbros, bine aerisit, însă fără curenți de aer puternici, Udarea se face o dată sau de două ori pe săptămână și chiar mai des dacă temperatura este foarte ridicată. Este recomandat să nu stropiți apa pe flori, pentru a evita pătarea acestora. Frunzele și florile uscate trebuie îndepărtate. În caz contrar, acestea putrezesc și pot afecta planta. Din aprilie până în septembrie este recomandată administrarea unui îngrășământ lichid o dată la două săptămâni.
În perioada iernii, begoniile fasciculate preferă o temperatură de 15 grade, însă pot supraviețui chiar și la 10 grade. Udările trebuie reduse în funcție de temperatura mediului. În cazul acestor begonii, la începutul lunii februarie puteți tăia din ramuri pentru a le oferi vigoare și o formă regulată. Tot în această perioadă, trebuie replantate în cazul în care rădăcinile au ocupat complet ghiveciul.
Reproducere
Begoniile rizomatoase
Înmulțirea se poate realiza prin butași din tulpină sau frunză. În cazul frunzelor, rupeți o frunză sănătoasă și împărțiți-o în porțiuni pătrate, care trebuie apoi plasate cu partea inferioară în jos, într-o tăviță ce conține nisip și turbă în părți egale.
Butasii trebuie menținuți într-un mediu umed și feriți de lumină prea puternică. Imediat ce au apărut noile plante, acestea trebuie mutate la lumină puternică.
Begoniile tuberculate
Acestea se reproduc prin butași și prin divizarea tuberculilor. În aprilie, trebuie prelevați butasii (preferabil cu o lungime de 7-10 cm), având atașată o parte din tubercul. Aceștia trebuie plantați într-un amestec de nisip și turbă și menținuți la o temperatură de 20 de grade Celsius. Dupa ce prind rădăcini, transferați-i în ghivece separate.
Turberculii trebuie plantați, în perioada martie-aprilie, cu partea concavă orientată în sus, la o temperatură medie de 18 grade Celsius, în recipiente pline cu turbă umedă. La apariția primelor vlăstare, umpleți mai multe ghivece de 15-20 cm cu pământ fertil și transferați vlăstarele în ele.
La unele specii se dezvoltă bulbili la axila frunzelor. Aceștia trebuie prelevați toamna și păstrați în recipiente la o temperatură de 15 grade. Vor fi plantați primăvara, în ghivece mici, într-un strat subțire și umed de turbă. Ghivecele trebuie ținute la lumină și ferite de soare. Atunci când plantele ajung la 8-10 cm, pot fi considerate plante mature. Acestea vor înflori abia după 2 ani.
Begoniile fasciculate
Se reproduc prin semințe, în ianuarie – februarie, la o temperatură cuprinsă între 18 și 24 de grade Celsius. Folosiți o lădiță umplută cu compost peste care distribuiți semințele uniform, pe întreaga suprafață. Compostul trebuie păstrat umed și la umbră până în momentul germinației. În timpul creșterii, plantele vor avea nevoie de lumină din ce în ce mai multă, o ventilație bună și o temperatură din ce în ce mai redusă, până la 18 grade.
Înmulțirea se poate realiza și prin butași de frunză sau tulpină, care se pot înrădăcina ușor, primăvara și vara. Trebuie tăiați lungi, 5-7cm, tratați în partea inferioară cu un preparat de hormoni rizogeni și păstrați în ghivece separate, cu pământ fertil și umed. Temperatura ideala se încadrează între 18 și 24 grade Celsius, în penumbră.
Pericole și precautii
Respectarea condițiilor de temperatură și umiditate este foarte importantă pentru sănătatea begoniilor. Ofilirea intervine atunci când planta este expusă la temperaturi foarte mari sau atunci când este udată în mod excesiv. În cazul din urmă, așezați-o într-un loc răcoros și lăsați pământul să se usuce.
Expunerea directă la soare poate provoca arsuri și deshidratare și pot provoca moartea plantei.
Mucegaiul Botrytis produce pete gri pe partea inferioară a frunzelor, moment în care este absolut necesară schimbarea aerului. Oidium infestează tulpinile și fața inferioară a frunzelor. Pentru ca planta să se vindece, lăsați compostul să se usuce complet, suplimentând ventilatia (dar evitând formarea curenților de aer) și tratati planta cu un fungicid corespunzător.
Specii și varietăți horticole
Numărul speciilor de begonie este, cum spuneam, foarte mare. Vom enumera câteva dintre cele mai populare:
Begonii rizomatoase
- Begonia masoniana este originară din Noua Guinee, are frunzele încrețite, cu perișori de culoare verde închis și cu dungi maron-purpurii, în formă de cruce. Are tulpini cărnoase, roșii, cu perișori albi și înflorește rar.
- Begonia rex este originară din Assam, prezintă diferiți hibrizi cu frunze foarte colorate: “Helen Lewis” cu frunze lungi, ascuțite și ovale, roșii-purpurii cu nervuri colorate marin, care delimitează zone argintii și roz; “Her Majesty” are frunze foarte mari roșii-purpurii, prezentând zone verzi-olive și pete argintii; “Mary Christmas” are frunze netede, cu zona centrală roșie-purpurie, iar în jurul acesteia zone roz-argintii și verde închis.
- Begonia versicolor, originară din China, are frunze de culoare verde-închis cu zone albe-argintii sau frunze verzi strălucitoare sau de culoarea bronzului.
Begonii tuberculate
Sunt toate varietăți horticole care derivă din specii andine:
- Begonia clarkei prezintă flori de culoare roz-palid ce înfloresc în perioada verii;
- Begonia pearcei, originară din America de Sud, oferă vara flori roșii (de asemenea, a dat naștere unui număr considerabil de hibrizi);
- Begonia socotrana a dat naștere unor hibrizi ce înfloresc iarna (în lunile decembrie și ianuarie): “Lorena” și “Hiemalis”, au înălțime de până la 30-40 cm și sunt foarte colorate. Originară din insulele Socotra, este cultivată destul de rar.
Begonii fasciculate
- Begonia incana, o plantă suculentă de origine americană, cu tulpini cărnoase, verticale, acoperite de cruste albicioase. Înflorește vara, prezentând flori albe;
- Begonia metallica, originară din Brazilia, are frunze ovale, ascuțite, de culoare verde metalizat, cu nervurile de pe fața inferioară colorate cărămiziu și inclavate în lamina frunzei.
