Originare din regiunile tropicale și subtropicale, ficușii sunt plante foarte elegante, ce se cultivă în apartament pentru frumusețea frunzelor, deosebit de decorative. Ușor de întreținut, ficușii preferă zonele luminoase, fără expunere directă la soare și au nevoie de o udare abundentă, în special în timpul verii.
Genul Ficus, originar din regiunile tropicale și subtropicale, cuprinde peste 800 de specii cu tipologii diferite (arbore, arbust sau plantă cățărătoare). Sunt plante elegante și foarte decorative, fără inflorescențe, cultivate pentru frumusețea frunzelor. Este bine de știut că seva poate irita pielea și provoacă tulburări digestive dacă este ingerată.
Cultivare
Se replantează o dată la doi ani, în luna Aprilie, folosind pământ îmbogățit cu humus și frunze. În perioada verii, până în luna Septembrie are nevoie de udare abundentă, iar umezeala trebuie întreținută prin stropiri regulate (zilnice – în perioadele foarte călduroase) sau așezarea ghiveciului pe pietriș ud. În toată această perioadă se folosește un îngrășământ bogat în azot. Sunt plante iubitoare de căldură și de aceea rezistă bine și la temperaturi de peste 24°C. Toamna și iarna se udă mai puțin, menținând pământul umed și stropind planta regulat. Temperatura optimă pe timpul iernii este de 18°C, nu mai mică de 15°C.
Expunerea la lumină diferă: speciile Elastica și Benjamina au nevoie de lumină, pe când Diversifoglia și Pumila se dezvoltă în locuri semiumbroase.
Reproducere
Ficusul se înmulțește prin butași, care se obțin diferit în funcție de specie.
Speciile Ficus Elastica, Benghalensis și Lyrata, ce pot fi recunoscute ușor după frunzele mari și rigide, se multiplică prin butași obținuți primăvara, din frunze cu codiță. Se lasă peste noapte să se usuce seva în locul tăieturii, apoi se plantează în amestec 1/1 de nisip și turbă și se fixează în pământ folosind un bețișor. Butașii se țin 8 săptămâni la 24°C, în penumbră și se udă regulat pâna când prind rădăcini.
Varietățile cățărătoare sau curgătoare, ca de exemplu Ficus Pumila, se înmulțesc prin butășire în perioada de activitate vegetală. Se alege o crenguță care se îndoaie cu grijă și se introduce în pământ până la prima frunză. Când prinde rădăcini se desprinde cu grijă de planta mamă.
Arbuștii, cum ar fi Ficus benjamina, se reproduc prin butași de 10-15 cm obținuți din vârfuri de ramuri. Se pregătesc la fel ca butașii obținuți din frunze și se țin la 21°C.
Unele specii, ca de exemplu Ficus elastica, ce cresc mult mai înalte în mediul natural, atunci când sunt cultivate în ghiveci, tind să crească în înălțime și pierd frunzele de la bază. Este recomandat să fie butășite atunci când devin prea înalte sau dacă își pierd frunzele.
Pericole și dăunători
Udarea Ficusului este foarte importantă: lipsa apei duce la îngălbenirea și căderea frunzelor, iar udarea în exces provoacp veștejirea, modificarea culorii sau chiar căderea frunzelor sau putrezirea rădăcinilor.
Planta poate fi infestată de păianjenul roșu. În acest caz trebuie crescută umiditatea și stropită planta cu un insecticid specific de tip acaricid. În cazul infestării cu coșenilele făinoase sau brune, acestea se îndepărtează cu o pensulă imbibată în alcool denaturat sau se folosește un insecticid sistemic.
Specii și varietăți
Ficus benghalensis (Banyan Indian, Smochin Indian) are frunzele lungi de aproximativ 20 cm, de culoare verde închis, cu nervuri galben-albe și poate crește, în ghiveci, până la 3 m înălțime. Acest tip de ficus prezintă rădăcini aeriene ce în timp se transformă în tulpini secundare. F. benghalensis este copacul național al Indiei și este cunoscut ca fiind cel mai mare copac din lume după suprafața coroanei: specimenul numit Thimmamma Marrimanu, în Andhra Pradesh, are o coroană de 19.107 m2 , cu perimetrul de 846 m.
Ficus benjamina are aspect de copac ramificat, cu frunze ovale și ușor ascuțite. Cultivat în ghiveci crește până la înălțimea de 60-180 cm. La maturitate produce flori și bace roșii. Varietatea Hawaii are frunze cu dungi și margini albe. Benjamina este copacul oficial al orașului Bangkok și poate atinge o înălțime de 30 m în mediul natural.
F. diversifoglia este o varietate tip arbust, cu înălțime între 60 cm și 2.5 m. Este o specie mai rară, cu frunze ovale de culoare verde închis cu pete cenușii pe partea superioară și verde deschis pe cea inferioară. La maturitate produce fructe mici, sferice și colorate, de la galben brun la roșu.
F. elastica (Arborele de cauciuc) este originar din nord-estul continentului Indian. Este o specie tip arbore, cu frunze mari, ovale și lucioase de aprox. 30cm lungime. Cultivat în ghiveci poate ajunge până la 2 m înălțime. Cea mai cunoscută varietate este Decora, cu frunze verde închis și nervuri ivoire.
F. lyrata (sin. F. pandurata) este originar din Africa occidentală și tropicală. Are frunze mari, lungi de până la 40 cm, în formă de vioară, verde închis, lucioase, cu nervuri și cute colorate în galben-verde. În mediul natural crește până la 9-12 m; cultivată în ghiveci crește până la 1.5 m înălțime. Planta adultă produce fructe mici roșii-cenușii cu pete albe.
F. palmeri este singura varietate de tip subarbust, cu tulpină suculentă și dilatată și ajunge la 3.5 m înălțime. Frunzele sunt groase, lungi de aproximativ 7 cm, în formă de inimă, colorate verde închis. Are ramurile tinere și frunzele acoperite cu perișori. Florile sunt foarte mici, de culoare alb-verzui, ce dau naștere unor perechi de fructe cărnoase.
F. pumila (sin. F.repens) este o varietate agățătoare cu rădăcini aeriene și frunze mici, nativă din estul Asiei. Prezintă pedunculi florali viguroși cu frunze lungi de 7-10 cm. Cele mai cunoscute varietăți sunt Minima, plantă mică și compactă, ușor de îngrijit, cu frunze de aprox. 1 cm, și Variegata, cu frunze cu aspect marmorat, verde-crem, de aprox. 2.5cm.
F. villlosa (sin. F. barbata) este o altă varietate agățătoare și târâtoare, cu frunze ovale, ascuțite, lungi de 7-10cm, de culoare verde închis, dispuse pe două rânduri, alternând de o parte și de alta a tulpinii subțiri.
