Jocul cu odgonul este un sport rural cu o lungă tradiție, în care două echipe trag de capetele opuse ale unei funii groase, într-o adevărată întrecere a forței. Jocul se desfășoară după reguli stricte: funia trebuie să măsoare 100-125 mm în circumferință și să aibă o lungime de cel puțin 30 m, în cazul în care concurează echipele cele mai mari acceptate, adică de 8 oameni. Astfel de odgoane pot fi costisitoare. Încercați să împrumutați unul de la un club dacă nu doriți să jucați jocul decât o dată. Funiile mai subțiri pot provoca julituri ale mâinilor.
În momentul în care începe întrecerea, mijlocul funiei trebuie să se afle chiar în dreptul liniei de centru marcate pe pământ. Mâinile primilor membri ai echipelor, de o parte și de alta, trebuie să se afle dincolo de un semn marcat cu bandă albastră, la 5 m de mijlocul odgonului.
Funia este apucată cu ambele mâini, cu palmele în sus, și trecută pe sub brațul drept al fiecărui participant, până la ultimul om, numit omul-ancoră (de regulă, cel mai solid membru al echipei), care poate să țină funia sub un braț și să o treacă peste celălalt umăr, lăsând liber însă capătul ei.
Întrecerea începe la semnalul dat de arbitru și se termină când o echipă trage semnul alb al echipei adverse peste linie, în partea sa. De obicei, echipa care câștigă de 2 ori din 3 jocuri este declarată câștigătoare.
