Poet italian, figura proeminenta a literaturii lumii, care a fost admirat pentru profunzimea viziunii sale spirituale si pentru valoarea implinirii sale intelectuale. S-a nascut in Florenta in mai-iunie 1265, intr-o familie din nobilimea mica. Mama i-a murit in copilarie si tatal atunci cand Dante avea 18 ani.Cel mai semnificativ eveniment al tineretii, dupa cum singur spune, este intalnirea in 1274 cu Beatrice, femeia pe care a iubit-o si pe care a descris-o exaltat in cartea sa „La vita nuova” si mai tarziu, in marea sa lucrare „Divina Comedie”. Invatatii au identificat-o pe Beatrice ca fiind Beatrice Portinari care facea parte din nobilimea florentina.
Se cunoaste putin despre educatia primita de Dante, dar lucrarile sale scot in evidenta o eruditie deosebita fata de cei din generatia sa. A fost profund influentat de filozofia si retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figura importanta in „Divina Comedie”. Se cunoaste ca in 1285 Dante se afla in Bologna si este foarte probabil sa fi studiat la universitatea din acest oras. In acest timp a avut loc inclestarea politica intre partidele cunoscute ca Guelph si Ghibelline. In 1289 Dante era in mijlocul partidului Guelph cand a avut loc batalia de la Campaldino, care s-a terminat cu victoria florentinilor. In aceasta perioada se casatoreste cu Gemma Donati, care facea parte dintr-o proeminenta familie din partidul Guelph.
La Vita Nuova
Prima opera literara importanta a lui Dante, „La Vita Nuova” a fost scrisa nu mult dupa moartea Beatricei. Ea contine sonete si „canzoni” puse laolalta prin intermediul unui comentariu in proza. Volumul ilustreaza cursul relatiei dintre Dante si Beatrice, de la premonitia mortii ei intr-un vis al lui Dante, moartea ei si dedicarea lucrarii marii sale iubiri. „”La Vita Nuova”” este o dovada clara a influentei pe care a avut-o asupra lui poezia de dragoste a trubadurilor Provençali. Dar cartea nu ilustreaza doar o dragoste ideala, ea sugereaza chiar o semnificatie spirituala a adoratiei sale. Cartea este sustinuta de intensitatea sentimentelor si este una dintre cele mai bune realizari literare europene din punct de vedere al versificatiei.
Viata politica
In urmatorii cativa ani Dante s-a implicat in mod activ in viata politica turbulenta a Florentei. Incepand din 1295 el a ocupat diverse functii: a fost trimis in San Gemignano cu o misiune diplomatica si cativa ani mai tarziu a fost ales ca magistrat (unul dintre cei sase ) al Florentei, post in care a activat numai 2 luni. Rivalitatea dintre curentul Alb (cei care doreau independenta si fata de Papa si fata de Sfantul Imparat Roman) si Negru (cei care au vazut in Papa un aliat impotriva puterii imperiale) din interiorul partidului Guelph s-a accentuat in timpul conducerii lui Dante. La indemnul sau, cei doi lideri ai gruparilor, au fost exilati pentru a se mentine linistea in oras. Prin influenta Papei Bonifaciu VIII, nu se stie cum, liderii Negri au revenit in Florenta in 1301 si au confiscat puterea. In 1302 ei i-au interzis lui Dante sa stea in oras pentru 2 ani si l-au amendat drastic. Neavand cum sa plateasca amenda el a fost condamnat la moarte daca se va intoarce vreodata in Florenta. Dante si-a petrecut exilul in Verona si alte orase din nordul Italiei.
A ajuns la Paris intre 1307-1309. Credintele sale politice trec printr-o pronuntata schimbare in aceasta perioada. Imbratisand cauza Ghibellin-ilor, el spera ca statele Europei sa se uneasca sub conducerea unui imparat iluminist. In primii ani ai exilului sau, Dante a scris doua importante lucrari in limba latina. „De Vulgari Eloquentia” („Privitor la vorbirea comuna”, 1304-1305) este un tratat de folosire a avantajelor limbii italiene. El incearca sa stabileasca criterii sigure de buna folosire a limbii italiene scrise si incheie aceasta lucrare cu o sectiune dedicata criticii poeziei italiene. Neterminatul „Convivio” („Banchetul” 1304-1307) a fost proiectat ca un rezumat in 15 volume a cunostintelor vremii. Prima carte ar fi fost introducerea si celelalte 14 ar fi cuprins comentarii detaliate, dar din pacate, numai primele 4 volume au fost terminate. Sperantele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea in Italia in 1310 al lui Henry VII, regele Germaniei si al Sfantului Imperiu Roman. Scopul lui Henry era sa aduca Italia sub suveranitatea ta, la propriu si cu numele.
Cuprins de febra activitatilor politice, Dante scrie multor printi italieni si lideri politici, indemnandu-i sa-l primeasca bine pe imparat si rugandu-i sa considere suzeranitatea lui Henry ca o modalitate de a rezolva rivalitative dintre orasele italiene. Dar moartea lui Henry (de la Siena, 1313) intrerupe brusc sperantele lui Dante. Tratatul in latina „De Monarchia”, scris probabil in perioada cand Henry se afla in Italia, este o expunere a filozofiei politice a lui Dante, incluzand nevoia de multinational a Sfantului Imperiului Roman, ca o separare completa de biserica si stat. In 1316 orasul Florenta l-a invitat pe Dante sa se intoarca din exil, dar conditiile erau aceleasi ca pentru un infractor iertat. Dante a respins invitatia spunand ca nu se va intoare decat daca i se va acorda intreaga demnitate si onoare. A continuat sa traiasca la Ravenna unde a si murit in 1321 (13/14 septembrie) si unde a fost inmormantat. Ramasitele sale au ramas aici desi florentinii i-au pastrat un loc special in biserica Santa Croce. Printre lucrarile de mai mica importanta se numara „Quaestio de Acqua et Terra” si poezii pastorale – dupa modelul poetului roman Virgilius, care a avut o influenta importanta asupra lui Dante.
La Divina Commedia
Capodopera sa inceputa probabil in 1307 – alegorie in versuri cu o precizie si forta dramatica deosebita, a fost terminata cu putin inainte de a muri. Impartita in trei sectiuni (Inferno, Purgatorio, Paradisio) cartea este o calatorie imaginara, poetul se intalneste cu prsonaje mitologice, istorice si contemporane lui. Fiecare personaj este reprezentantul unei virtuti sau al unei greseli si plata si rasplata primita este simbolica. Dante este ghidat prin Iad si prin Purgatoriu de Virgilius, simbolul intelepciunii. Beatrice – femeia pe care Dante a divinizat-o – il ajuta sa gaseasca drumul catre Paradis si este instrumentul vointei divine. Fiecare sectiune cuprinde 33 de cantece, cu exceptia primei, care are un cantec in plus servind ca introducere. Poemul a fost scris in terza rima. Se numeste „La Commedia” pentru ca aceasta calatorie se incheie cu bine. Adjectivul „divina” a fost adaugat la titlul initial intr-o editie din 1555. Lucrarea ofera o sinteza a parerilor sale politice, stiintifice si filozofice, interpretate din punct de vedere literae, alegoric, moral si mistic. Dincolo de sensurile sale profunde, este dramatizarea teologiei crestine medievale. Divina Comedie este alegoria purificarii sufletului si dobandirea linistii interioare prin intelepciune si dragoste.
Infuenta si surse de inspiratie
Din sec. 15 multe orase italiene au intemeiat catedre de studiere a Divinei Commedia. In secolele urmatoare, dupa inventarea tiparului, mai mult de 400 de editii au fost publicate. Acest poem a fost mereu sursa de inspiratie pentru alti scriitori, pentru pictori si alti artisti. Unele editii ale „”Divinei Commedia”” au fost ilustrate de Sandro Botticelli, Michelangelo, John Flaxman, William Blake si Gustave Dore. Compozitorii Gioacchino Rossini si Robert Schumann au creat poeme muzicale, iar Franz Liszt a creat chiar o simfonie. A fost tradus in 25 de limbi (traduceri notabile au fost realizate de poetul american Henry Wadsworth Longfellow (1867), scriitoarea engleza Dorothy L. Sayers si de poetul si criticul american John Ciardi). Operele multor scriitori moderni au fost influentate de creatia lui Dante: Ezra Pound, T.S. Eliot, Gabriele D’Annunzio, Paul Claudel si Anna Akhmatova.
