Cu siguranță că fiecare părinte dorește tot ce e mai bun și mai frumos pentru copilul său, și se străduiește să-i ofere orice crede el că-l va face fericit. Dar nu este ușor să fii parinte. Trebuie să realizezi că atunci când îți ții în brațe bulgărele de aur, ești responsabil pentru el, că trebuie să-l înveți cum să crească și cum să trăiască într-o lume din ce în ce mai violentă.
Unii părinți își iubesc atât de tare copiii, încât uită să fie fermi, deși fermitatea este ceva necesar procesului de educare. Dacă vrem să le oferim educația de care au nevoie, trebuie s-o facem cu inteligență, optimism, cu speranța neclintită că cel mic își construiește cu fiecare zi un viitor mai bun.
În primii ani, mai ales, e foarte importantă atmosfera din familie. Felul în care părinții se poartă unul cu celălalt, felul în care își respectă promisiunile, felul în care își împart „însărcinările casnice”, toate aceastea devin modele pentru copil. La fel de important este și optimismul: trebuie să insuflăm încredere copiilor, pentru ca mai târziu să se poată descurca mai ușor în viață. Cel mai bine este atunci când așezăm credința la baza optimismului: credința în bine, în frumos, în echilibru și în toate valorile morale.
Dacă vom insufla copiilor noștri niște obiceiuri frumoase, ei „le vor lua” cu ei atunci când își vor întemeia o familie. La fel se întâmplă și cu obiceiurile mai puțin bune. De aceea e foarte important să ne obișnuim copiii cu lucruri bune, demne de a fi transmise din generație în generație.
Un alt factor important este să descoperim calitățile copiilor și să încercăm să le cultivăm. S-a vazut de atâtea ori cum un părinte încearcă să-și convingă copilul să-i urmeze drumul (meserie, afaceri de familie, în sport sau în orice altceva). Dar nu toți copiii moștenesc pasiunile și calitățile părinților și nu are rost ca părinții să-și oblige copiii să facă ceva pentru care nu au chemare. Rolul nostru, ca părinți, este acela de a-l ajuta pe copil să descopere ce anume îi place, ce anume vrea să facă în viață în așa fel încât să-l facă cu plăcere și să se simtă un om împlinit.
Cu siguranță că, mai ales în perioada copilăriei, vor exista și eșecuri sau mici nereușite. Trebuie să ne învățăm copiii că lucrurile nu ies întotdeauna așa cum vrem noi, chiar dacă facem tot ce ne stă în putință. Trebuie să învățăm alături de ei cum să transformăm un eșec într-o victorie, prin experiența căpătată. Disciplina impusă în familie ajută copilul să nu-și irosească resursele și să-și atingă scopurile. Atunci când ne vom bucura de reușitele copiilor, ne vom da seama că pentru a crește niște copii buni, trebuie să devenim noi înșine niște părinți buni.
