Drăgaica (Galium verum), supranumită și Floarea-Sfântului Ion, sânziană sau smântânică, ajunge la 30-60 cm înălțime și are flori galben-aurii, cu o puternică mireasmă de miere. Această plantă, care se răspândește repede, a fost tot mai mult dată uitării, deși tocmai ei ar trebui să i se acorde atenție într-o vreme în care cancerul face ravagii. Ceaiul de sânziene curăță rinichii, ficatul, pancreasul și splina de factorii patogeni. Cei care suferă de tulburări ale sistemului limfatic ar trebui să bea zilnic acest ceai. Este indicat și în hidropizie și junghiuri intercostale.
Trebuie accentuat că forța curativă a plantelor proaspete este substanțial mai mare, drept care, în cazul bolilor grave, este bine să fie folosite în stare proaspătă. Și în timpul iernii se pot găsi fire proaspete de sânziene albe, pe locuri fără zăpadă sau sub iarba uscată.
Spălăturile întineresc tenul
Folosită extern, planta ajută foarte repede în toate bolile de piele, în răni, furuncule și comedoane. Spălăturile calde ajută la întinerirea tenului „ofilit”. Și sucul proaspăt stors dă rezultate bune, dacă se ung zilnic cu el porțiunile de piele bolnavă și se lasă să se usuce.
Există mai multe soiuri de Galium: lipicioasă (Galium aparine), numită și asprișoară, iarba-lipitoare sau turtița. Este răspândită pe ogoare, câmpii și de-a lungul gardurilor. Atinge o înălțime de 60-160 cm, frunzele sunt așezate în jurul tulpinii, la același nivel, iar florile sunt alb-verzui, sub formă de umbrelă. Datorită tulpinii cu păr aspru, planta este o „cățărătoare”, de aceea este numită „lipicioasă” sau „iarbă-lipitoare”.
Planta înflorită este culeasă în iulie. Varietățile de drăgaică amintite sunt aproape identice prin puterea lor lecuitoare.
Drăgaica te scapă de gușă
În medicina populară, se folosește sub formă de ceai, suc sau alifie. Gargara cu ceai de drăgăicuța are efecte vizibile și în bolile tiroidei.
De asemenea, gargara cu ceai de drăgaică este de un real ajutor în paralizia corzilor vocale.
Foarte eficace este amestecul de drăgaică, splinuță-de-pădure și urzică-moartă-galbenă, în părți egale, pentru tratarea pietrelor la rinichi și scleroza renală. Se face infuzie și se bea o jumătate de ceașcă pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de micul dejun, iar restul de 4 cești, în timpul zilei, înghițitură cu înghițitură. Tratamentul durează 14 zile.
Pentru o naștere ușoară folosiți drăgaica!
Drăgaica a fost apreciată înca din vremurile străvechi de femeile cu afecțiuni uterine. Ea li se punea femeilor în pat când li se declanșa nașterea, pentru a le micșora durerile facerii. Se spune că Fecioara Maria a folosit drăgaică în loc de paie pentru culcușul ei sfânt. Se mai spune că ar fi pus pruncului Iisus în iesle drăgaică în loc de pernă.
Prepararea ceaiului
O linguriță cu vârf de drăgaică se opărește în 250 ml de apă și se lasă câteva minute, după care se strecoară.
Prepararea sucului
Se spală drăgaica proaspăta și se stoarce, cât încă este în stare umedă, cu ajutorul storcătorului de fructe.
Prepararea alifiei
Sucul proaspăt este amestecat cu unt la temperatura camerei până se formează o pastă, care se păstrează în frigider.
Doar măgarul nu mănâncă drăgaica!
O legendă din Silezia spune că Sfânta Fecioară ar fi ales această plantă pentru că nu este consumată de către măgari. Orice alt ierbivor o mănâncă, în afară de măgar.
Dragaica a dat rezultate bune și în tratarea cancerului, sucul proaspăt stors și amestecat cu unt ajută în ulcerații canceroase de tot felul și în boli de piele de natură canceroasă.
