De-a lungul mileniilor, s-au dezvoltat mai multe moduri tradiționale de utilizare a plantelor medicinale în diferite culturi. Studiul plantelor este astăzi o știință medicală de sine stătătoare care a condus la descoperirea de noi metode de terapie prin plante, cum ar fi nutraceutica sau aromaterapia.
Ce este medicina plantelor?
Medicina plantelor – fitoterapia – se ocupă de tratarea bolilor prin administrarea unor doze precise din anumite plante, pentru uz intern sau extern, în forme și concentrații diferite, în funcție de afecțiune și de pacient.
Specialistul poate sugera adăugarea anumitor plante comestibile la dietă, precum varza, țelina sau ridichea, sau poate prescrie un preparat medicinal, sub formă de suspensie, infuzie, pudră, tinctură sau extract. De asemenea, el vă poate recomanda un ulei esențial din plantă.
O abordare holistică
Cercetările farmaceutice clasice se concentrează, în general, pe identificarea compușilor activi dintr-o plantă și utilizarea doar a acestora în medicamentele dezvoltate. Această abordare a produs un număr semnificativ de medicamente esențiale. Fitoterapeuții au însă o abordare holistică în această direcție, considerând că ar trebui utilizată planta întreagă, deoarece toți constituenții sunt importanți acționând în sinergie, nu doar aceia care s-au dovedit a fi activi.
Medicina plantelor este alcatuită din sute de compuși fitochimici – constituenți ai plantelor despre care specialiștii cred că interacționează. Împreună, au un efect mai pregnant decât cel al sumei efectelor lor individuale. Putem face ușor o analogie cu muzica – o putem aprecia atunci când notele sunt cântate împreună într-un anumit mod, pentru a scoate un acord plăcut. Industria farmaceutică se concentrează încă pe producerea „notelor simple”, în timp ce specialiștii în medicina plantelor afirmă că „acordurile” conținute în leacurile naturale sunt mult mai eficiente.
Studiile recente au demonstrat acest efect. De exemplu, în urma cercetările efectuate la Middlesex University din Londra, extractul de salvie s-a dovedit a fi un inhibitor mai potent de acetilcolinesterază (ajutând astfel la menținerea funcționării memoriei) decât oricare dintre compușii puri ai plantei, luați separat.
Utilizarea amestecurilor de compuși a început să fie preluată acum și de medicina alopată. De exemplu, pacienților suferinzi de SIDA li se oferă adesea un cocktail de medicamente, deoarece combinarea pare să fie mai eficace decât folosirea separată a unui singur medicament.
Noi tendințe în medicina plantelor
O tendință modernă de dezvoltare este crearea unor extracte cu concentrații mai mari în anumiți compuși activi. Sunătoarea, de exemplu, s-a dovedit a fi eficientă clinic în tratarea depresiilor ușoare și moderate, efect datorat în special unui compus numit hipericină. Ca urmare, firmele specializate produc acum extracte „standardizate” care conțin cel puțin 0,3% hipericină.
Nu se știe dacă aceste extracte standardizate sunt mai eficiente decât preparatele tradiționale. Și aceasta deoarece datele clinice sunt disponibile de obicei doar în privința versiunilor standardizate ale plantei, în momentul în care producătorul a lansat un studiu. Specialiștii naturiști nu dispun întotdeauna de mijloacele necesare pentru a testa tincturile tradiționale din plante în același mod.
Mai multe companii farmaceutice au început să cerceteze și să dezvolte versiuni farmaceutice ale produselor medicinale și remediilor naturiste din plante. Ca și medicamentele sintetice convenționale, acestea trebuie supuse unor teste riguroase care pot dura ani în sir și pot costa milioane de euro.
De pildă, în Marea Britanie, canabisul a început să le fie prescris ca medicament antialgic persoanelor suferinde de scleroză multiplă, iar un preparat chinezesc din plante este recomandat pentru tratarea sindromului premenstrual.
Nutraceuticele
Medicina plantelor este acum asociată și alimentației. Unele extracte din plante sunt preparate pentru crearea unor alimente care pot ajuta la tratarea unor boli, la prevenirea altora și la menținerea sănătății. Aceste alimente, numite funcționale sau „nutraceutice” vor permite administrarea medicamentelor din plante într-un mod diferit: în loc să înghițim o capsulă, vom putea consuma planta în băuturi răcoritare, pâine sau batoane de ciocolată.
Aromaterapia
Unul dintre cele mai plăcute moduri de a profita de beneficiile plantelor este aromaterapia. Aceasta presupune folosirea anumitor uleiuri aromatice esențiale obținute din plante. De obicei, uleiurile sunt produse prin distilare în abur. În prezent, sunt folosite în acest scop circa 40 de uleiuri de plante. Unele, precum busuiocul, scorțișoara și rozmarinul au efect stimulant, iar altele, precum portocalul amar, anasonul și mușețelul, unul sedativ. Totuși, unele uleiuri au efecte multiple, stimulând anumite arii cerebrale și inhibând altele.
Cum se folosesc uleiurile esențiale
Uleiurile esențiale sunt aproape întotdeauna diluate, însă există mai multe moduri de utilizare a lor. O metoda familiară este masajul, pentru care se diluează câțiva stropi de ulei esențial în alt ulei, precum cel de migdale sau de semințe de struguri, iar apoi se aplică pe piele. Dacă doriți să îl preparați acasă, veți gasi pe acest site proporțiile sugerate de specialiști.
Uleiurile esențiale pot fi dispersate și în atmosferă: se pun apă și puțin ulei esențial în vaporizator și se încălzesc. Atunci când apa se evaporă, uleiul se dispersează în aerul din încăpere, lăsând o aromă puternică.
Uleiul poate fi folosit și în apa de baie. Adăugați câțiva stropi, iar aceștia vor forma o peliculă la suprafața, care va fi parțial asbsorbită de piele.
Totuși, nu toate uleiurile esențiale pot fi folosite în acest fel, și este recomandată folosirea cu precauție. Există uleiuri care pot provoca reacții alergice, altele care nu pot fi folosite în timpul sarcinii. De asemenea, nu toate uleiurile esențiale sunt comestibile, astfel încât e recomandat să nu înghițiți ulei esențial ca atare decât sub supravegherea sau la recomandarea unui specialist.
