Din marea familie a plantelor de leac, cunoscute în țara noastră din vremuri stravechi, pătlagina apare ca una dintre cele mai utilizate.
Cele două tipuri – pătlagina îngustă, cunoscută și sub denumirea de iarba-tăieturii, limba bălților sau limba broaștei, ca și pătlagina lată, pe care o mai găsim sub numele de iarbă-grasă-de-gradină sau iarba bubei – au fost apreciate în egală măsură pentru calitățile lor curative.
Sunt folosite frunzele, floarea și semințele
Întâlnită pe toate câmpurile, pe marginile drumurilor de țară, în șanțuri sau pe terenuri umede necultivate, pătlagina pare a fi o binecuvântare pentru om.
Cu mulți ani în urmă, preotul elvețian Kunzle, medic naturist, scria: „Întrebuințare găsește întreaga pătlagină, în toate varietățile ei, cu rădăcină, tulpină, floare și sămânță cu tot. Ea curăță stomacul ca nici o altă plantă, este indicată pentru acei oameni care au sânge puțin sau prost, ficat sau rinichi bolnavi, înfățișare palidă, care tușesc, sunt răgușiți, slabi ca niște ogari, chiar dacă i-ai băga în unt. Ea îi ajută să se pună pe picioare pe copiii firavi, bolnăvicioși, care nu se dezvolta bine în ciuda unei hrane bune.”
Cura cu sirop de pătlagină se poate utiliza periodic
Preparată simplu sau în combinație cu alte plante, pătlagina dă rezultate foarte bune în boli ale aparatului respirator, de la tuse la astm bronșic și chiar în tuberculoză. De asemenea, în bolile hepato-biliare, infuziile de pătlagină ușureaza mult suferința. Siropul de pătlagină curăță sângele de impurități, toxine și viruși, motiv pentru care ar trebui utilizat periodic, în adevarate cure.
Sămânța de pătlagină, luată în fiecare zi în cantiate mică, doar câteva grame, combate formarea calculilor renali. Și poate cea mai cunoscută calitate a pătlaginei este aceea de cicatrizant. Răni recente sau vechi, plăgi sau ulcerații ale pielii au fost vindecate în mod miraculos de frunzele proaspete, zdrobite și aplicate pe piele.
Câteva moduri de folosire a pătlaginei
-
Infuzia
Este recomandată în egală măsură pentru bolile hepato-biliare și astmul bronșic. Se pune la fiert o ceașcă cu apă rece, cu o felie de lămâie și o linguriță de zahăr candel maro, se lasă să dea în 4-5 clocote, se ia de pe foc și abia dupa aceea se adaugă o linguriță plină cu plantă uscată. Se lasă 30 de secunde în repaus.
Se bea, înghițitură cu inghițitură, cât se poate de fierbinte; în cazurile grave, chiar și 4-5 ceaiuri proaspăt preparate. Este bine ca la acest ceai să se adauge și cimbru, în părți egale.
Sirop de pătlagină
Folosit ca antitusiv sau detoxifiant: se iau de două ori câte două mâini de frunze proaspete, spălate și se trec prin mașina de tocat. Acestei paste i se adaugă puțină apă, să nu se întărească, 300 grame de zahăr nerafinat și 250 grame de miere.
Se pune la fiert la foc mic și se lasă până devine o pastă vâscoasă. Se toarnă în borcane și se păstrează la frigider.
Compresa de frunze
Se pregătește astfel: frunze proaspete de pătlagină se spală și apoi se zdrobesc cu un sucitor de tăiței, pe un fund de lemn, până devin o pastă. Aceasta se aplică pe răni. Se leagă cu un bandaj pentru a menține compresa.
Preotul Kneipp afirma în scrierile sale că pentru fiecare boala a crescut o plantă. „Am putea fi cu toții mai sănătoși și mai bucuroși de viață dacă am arăta mai multă înțelepciune față de plantele noastre de leac.”
