În viața fiecăruia dintre noi există momente dramatice care pot declanșa o boală numită stres post-traumatic. Comportamentul nostru, memoria, felul în care reușim să ne achităm de obligațiile de fiecare zi și percepția asupra lumii înconjurătoare se schimbă într-un timp relativ scurt.
În cazul femeilor un astfel de eveniment dramatic poate fi violul. Bărbații prezintă și ei simptome de stres post-traumatic la scurt timp dupa ce viața le-a fost pusă în pericol din cauza participării lor la acțiuni militare. Copiii neglijați, agresați fizic sau sexual, uneori chiar în familie, pot suferi și ei de această boală. Catastrofele naturale, accidentele, pierderea cuiva drag pot fi alți factori declanșatori.
Cine se îmbolnăvește de stres post-traumatic?
Statisticile spun că 5% din populația globului suferă de stres post-traumatic și probabil că această cifră ar crește dacă toate persoanele s-ar prezenta la medic. Persoanele depresive și cu toleranță scăzută la situații nefavorabile par să fie predispuse la stres post-traumatic. Este posibil ca o persoană să sufere de această boală de mai multe ori în viață sau să o depășească cu ușurință.
Medicii au identificat trei tipuri de stres post-traumatic:
- acut – care durează între 1 și 3 luni;
- cronic – care dureaza mai mult de 3 luni;
- întârziat – care se declanșează uneori la mai mulți ani de la traumă.
Simptome și afectiuni asociate
Simptomele sunt foarte variate datorita faptului că fiecare persoană reacționează într-un anumit fel la factorii stresanti. Multe astfel de reacții sunt asociate cu anxietatea, cu depresia, cu atacurile de panică etc. Cei mai mulți bolnavi de stres post-traumatic se plâng de faptul că retrăiesc iar și iar acel eveniment care le-a declanșat boala. Somnul altadată odihnitor se transformă într-un chin presărat cu coșmaruri. Bătăile inimii se accelerează, transpirația devine abundentă, senzația de nod în gât îi împiedică uneori să vorbească și se simt cuprinși de panică.
În loc să spună medicului, familiei sau prietenilor ceea ce simt, bolnavii preferă să se retragă în ei înșiși, pentru că sunt de părere că nimeni n-ar înțelege ceea ce simt. Treptat devin detașați de activitățile curente și își pierd interesul chiar și pentru acele lucruri care cu puțin timp în urmă le plăceau în mod deosebit. Orice lucru, aparent banal, poate să le amintească trauma și să le provoace durere la aceeași intensitate ca și în trecut. Din acest motiv ei se păzesc cu strășnicie de orice situație care ar putea să le amintească acea întâmplare. Sunt mereu în gardă pentru a preîntâmpina astfel de situații și ajung curând la o stare acută de oboseală și de iritare nervoasă.
Diagnosticarea stresului post-traumatic este dificilă
În mare parte, bolnavii sunt conștienti că ar trebui să meargă la medic într-un timp cât mai scurt, dar refuză să o facă. Unii dintre ei caută soluții ușoare la durerea pe care o simt și se refugiază în alcool, în relații amoroase de moment sau orice altceva ce cred ei că ar putea să-i ajute. Din punct de vedere fizic, bolnavii de stres post-traumatic se plâng de dureri de cap, probleme digestive, respiratorii și cardiovasculare, tulburări ale somnului și alimentației, crampe musculare etc.
Diagnosticarea unei persoane cu stres post-traumatic se face dacă unele dintre simptomele enumerate mai sus durează minim o lună și dacă ele afectează activitatea de fiecare zi. Dificultatea diagnosticării constă în faptul că bolnavul nu face întotdeauna legătura între starea sa și evenimentul traumatizant. Ori, dacă o face, se simte vinovat pentru cele întâmplate și consideră că merită să sufere. Alții refuză să accepte cele întâmplate și impactul pe care îl are trauma și se străduiesc să meargă mai departe.
Tratament
Există în acest moment două modalități de tratare a stresului post-traumatic: cu ajutorul medicamentelor și prin psihoterapie. Se poate aplica numai una dintre ele sau o combinație a celor două metode. Numai medicul poate decide care metodă este mai potrivită în funcție de trecutul medical sau de alte tratamente pe care bolnavul pe poate avea în paralel. Medicamentele pot trata anxietatea și depresia cu succes și, în cele mai multe cazuri, rezultatele apar mai repede decât în cazul psihoterapiei. Psihoterapia poate ajuta la controlarea cu succes a anxietății și la găsirea puterii interioare pentru confruntarea cu trauma declanșatoare. În cazul copiilor, terapia prin joc poate fi de un real folos.
Familia și prietenii, un suport important
Familia și prietenii îi pot oferi bolnavului un ajutor deosebit de important chiar dacă nu este ușor să se stabilească o relație de comunicare cu acesta. Grupul de sprijin trebuie să-și asume numeroase respingeri, dar trebuie să înțeleagă că pentru bolnav totul s-a schimbat. El simte că, practic, ia de la început toate relațiile și dificultatea constă în lipsa încrederii. Este mult mai ușor să se retragă în sine decât să vorbească despre ceva ce îl doare foarte tare.
Un aspect important al sprijinului acordat de familie este capacitatea acestora de a asculta tot ceea ce bolnavul este dispus să spună. Ei trebuie să-l încurajeze mereu să meargă la medic, dar fără să-l preseze în vreun fel. Bolnavii de stres post-traumatic au nevoie în general de mult timp pentru a regăsi în ei puterea de a lua o decizie.
