Grecia – jurnal subiectiv

Hai sa incerc sa iti spun ceva despre Grecia: e superba. Un aer ciudat pluteste in jurul ei, in jurul Acropolelor pe care le privesti si ramai efectiv cu gura cascata. Pivesti Erecteionul, zeitele care sustin cu capetele lor stalpii, si te gandesti ca aici a avut loc marea confruntare dintre Atena si Poseidon, pentru suprematia asupra orasului. Atena a castigat populand tot pamantul Greciei cu un copac necunoscut pana atunci – maslinul. Te gandesti la zeita aceasta a razboiului si a artei iesita cu armura si coif din capul lui Zeus, ramasa virgina pentru ca de fapt, zic grecii, ea nu prea a cunoscut iubirea materna, iesind din capul tatalui…

Si cu toate astea ofera grecilor arta tesutului si implanteaza in sufletele lor frumusetea artei fiind foarte diferita de fratele ei Ares – tot zeu al razboiului dar al unui razboi primitiv bazat pe forta fizica si arme, nu unul subtil condus cu intuitie si inteligenta ca cel al Atenei. Apoi privesti la templul lui Hephaistos, cel mai bine conservat dintre toate templele din perioada aceea – fierarul zeilor, fiul mai mic al lui Zeus si al Hestiei, ramas schiop pentru ca tatal sau l-a aruncat de pe muntele Atos dupa o neintelegere cu mama sa. I-a dat-o drept consolare ca sotie pe Afrodita.

Acest Hephaistos care i-a daruit tridentul lui Poseidon, zeul marilor, acest urat foarte dibaci care ramane imortalizat prin acest templu asezat ceva mai jos de Pantenon – maretul templu al Atenei. Alaturi se afla micuta Atena Nike – un templu de doar patru coloane. El a fost construit in cinstea patroanei orasului cu ocazia victoriei asupra persilor. Hai ca te iau de mana si te perind prin istorie: vezi, aici e Agora – aceasta institutie impunatoare unde se zice ca s-a nascut democratia. Aici isi tinea Socrate discursurile si ii indemna simplu pe greci sa uite de toate filozifiile complicate si sa se bucure pur si simplu de viata si de frumusetea ei. Platon l-a ascutat si bine a facut pentru ca datorita lui ni s-au transmis si noua ideile lui Socrate. Probabil ca aici a demonstrat Socrate oamenilor – cu acel experiment facut cu un sclav care stia geometrie desi niciodata nu fusese la scoala – ca totul exista in noi de la inceputuri. Uite, fiecare stalp isi are povestea lui.

Vezi Turnul Vanturilor? Pe mine ma fascineaza zeitatile acestea care zboara si zboara, desi stau imortalizate pe un bloc de piatra. Mai sus e Lycabetos hill – un deal de pe care se vede intreg orasul Atena. Hai sa urcam: e minunat, pentru ca acum ninge si totul e ca intr-o poveste de iarna alui Andersen, desi rar de tot se intampla sa ninga aici. Uite, stancile sunt acoperite cu ceva ca niste cactusi imensi care isi intind limbile batjocoritor catre noi, dar daca stai sa-i privesti mai bine, poti vedea si niste fructe portocalii pe care ti le ofera. Ah, in sfarsit! Am ajuns in varf, vezi ce superba e bisericuta aceasta alba? Toata e alba si atat de frumoasa, ca o zana mandra condamnata sa priveasca lumea de sus dar sa nu se apropie de ea niciodata.

E minunata Atena privita de aici, pacat ca e ceata. Uite, hai sa mergem la muzeu: e acolo tot ce a descoperit neamtul acela nebun pe care nu l-a crezut nimeni: masca lui Agamemnon si cate si cate. De mic ii se povestise de Homer, de Iliada, de Odiseea si de atunci a decis ca va descoperi Troia. Desi nu l-a crezut nimeni, a descoperit-o si toti banii pe care i-a avut i-a oferit acestei mari pasiuni – arheologia. Era nebun, dar ca sa faci lucruri marete trebuie sa fii un pic nebun. Se spune ca atunci cand a gasit primele comori si-ar fi impodobit sotia cu tot aurul dupa ritualul vechilor greci. Interesant, nu-i asa?

Uite, ce de arme de bronz inverzit, doar manerul de aur a ramas neatins de timp; ce de inele superb lucrate, pietre cu animlae supranaturale… Uite, in camera asta din spate sunt foarte multe pietre funerare. Imi place ca grecii vad moartea ca pe o intalinre intre doua fiinte. Adesea li se intinde femeilor o cutie cu bijuteri, copiilor mici un porumbel alb si moartea e un alt om ca mine si ca tine, care vine si iti da mana. Sa fi fost grecii atat de impacati cu gandul mortii?

Lasă un comentariu

Pin It on Pinterest