Complex medieval de arhitectura militara, civila si ecleziastica de valoare europeana, Sighisoara se numara printre putinele orase-cetate din Europa care sunt inca locuite. Este, de asemenea, si singurul conservat in cea mai mare parte. Datorita arhitecturii sale remarcabile, a pozitiei dominante si a ambiantei geografice, orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea „Perla Transilvaniei”. Planul orasului-cetate este caracteristic oraselor germane intemeiate in evul mediu tarziu.
Prima atestare documentara a localitatii (1280) nu marcheaza si inceputul locuirii pe teritoriul orasului si in imprejurimi (bazinul Mijlociu al Tarnavei Mari). Au fost atestate arheologic asezarea apartinand epocii bronzului, doua asezari dacice ale epocii fierului, un castru roman pentru paza drumului si o asezare a daco-romanilor. Colonistii germani asezati de regii Ungariei incepand cu a doua jumatate a secolului al XII-lea in sudul Transilvaniei sunt cei care intemeiaza o asezare la baza dinspre sud a dealului Cetatii, langa paraul Shaas. Denumirea paraului devine si a localitatii la sfarsitul secolului al XIII-lea. Se considera ca asezarea care exista deja la inceputul secolului al XIII-lea, avea ca punct de sprijin o mica fortificatie pe platoul superior al Dealului Cetatii care a fost distrusa de invazia mongola (1241-1242). Reconstruita mai tarziu, asezarea trezeste interesul a doua importante ordine manastiresti care se stabilesc pe platoul inferior al Dealului Cetatii: calugarii dominicani si cei din ordinul franciscan. La 1298 se mentioneza documentar localitatea ca sediu al manastirii – Schespurch (Schassburg).
In secolul al XIV-lea alti colonisti germani (mestesugari) au sosit pe aceste meleaguri. Localitatea se urbanizeaza treptat asa incat la 1367 este mentionata drept „Civitas de Segusvar”. In secolul al XV-lea pericolul turcesc determina construirea zidului si a turnurilor de aparare care inconjoara Dealul Cetatii. Secolele XV-XVII reprezinta perioada de maxima prosperitate si glorie pentru orasul-cetate Sighisoara, pozitionat la intersectia unor importante drumuri medievale. Localitatea cu cel mai vechi statut orasenesc din Transilvania (1517) a avut un important rol economic, stategic, cultural-artistic, politic, ecleziastic si monastic. Dupa numarul breslelor mestesugaresti era comparabil cu orase importante din vestul Germaniei. A intretinut un comert infloritor cu celelalte orase sasesti, cu diferite zone ale Transilvaniei, cu Tarile Romanesti, dar a participat si la marele comert prin intermediul Brasovului stabilind contacte pana in Persia si Tarile de Jos. O dovada sunt cele 35 de covoare orientale din Biserica Manastirii.
Orasul si-a aparat pozitia strategica astfel incat nu a putut fi cucerit, desi a suportat cateva asedii (urmele ultimului asediu din 1704 sunt vizibile pe Turnul Cositorarilor). Invatamantul se situa la nivel ridicat, fapt dovedit si de cei 95 de studenti sighisoreni prezenti la universitatile din Viena si Cracovia intre 1402-1520. La inceputul secolului al XVI-lea orasul este un important centru artistic reunind activitatea unor artisti straini dar si autohtoni. Printre ei merita mentionat Elias Nicolai – cel mai mare sculptor al barocului transilvanean.
Sighisoara a gazduit Diete partiale si o Dieta a Transilvaniei cu influenta in plan politic. La Biserica din Deal au avut loc incoronari ai principilor Transilvaniei. Sighisoara a avut legaturi cu voievozii romani si a dus o politica favorabila habsburgilor. Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor de foc, ceea ce duce in secolul XVI-XVII la doua suprainaltari ale incintei fortificate. Pentru arhitectura civila stau marturie edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului, Casa Venetiana – locuinta primarului, Casa „Vlad Dracul” a autoritatilor orasului, cea a corpului de paza si a oaspetilor. Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate in secolul XIII-XV. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si se numara printre cele mai importante biserici gotice ale Transilvaniei.
Sighisorenii au fost implicati in convulsiile istorice ale spatiului transilvan si al Romaniei actuale. Astfel, voievodul Vlad Dracul purtator permanent al colanului din aur al ordinului Dragonului, primeste gazduire (1431-1436) si sprijin pentru ocuparea tronului Tarii Romanesti. In 1431 apare pentru prima data intr-un document emis de voievod, denumirea romaneasca a localitatii – Sighisoara. Razboiul taranesc din 1514 razvrateste si o parte a populatiei cetatii. In 1599 cel mai mare voievod al romanilor Mihai Viteazul este sprijinit material in actiunea sa de cucerire a Transilvaniei. La 31 iulie 1849 orasul este martor al luptei de la Albesti si a infrangerii armatei evolutionare maghiare. N-au lipsit momentele grele in istoria orasului: 1777 – cea mai mare inundatie cunoscuta; 1709 – ciuma decimeaza 1300 din cei 3000 de locuitori; 1738 – cel mai mare cutremur; 1676 – cel mai mare incendiu. Acesta distruge trei sferturi din oras si ii obliga pe edili sa inlocuiasca lemnul cu piatra, caramida si apoi tigla. Arhitectural Sighisoara devine o imbinare de elemente gotice, renascentiste si baroce.
Cele 14 turnuri ale mestesugarilor (ale Tabacarilor, Cositorarilor, Aurarilor, Franghierilor, Macelarilor, Cojocarilor, Tesatorilor, Croitorilor, Cizmarilor, Lacatusilor, Dogarilor, Barbierilor, Fierarilor si Turnul cu ceas) erau construite, aparate si reparate de catre mestesugari grupati in breslele amintite. Edificiile civile imbina stilurile baroc si renascentist iar cele doua mari biserici sunt construite in stilul gotic tarziu. Mai tarziu se vor adauga edificii Rococo, Neogotic, Goticul venetian si Secession. Orasul isi datoreaza faima si personalitatilor sale nu numai arhitecturii si rolului sau din punct de vedere politic, economic: primarul Stephanus Mann, cronicarul Georgius Krauss, farmacistul Andreas Bertram, preotul, carturarul si publicistul Ilarie Chendi. Mai cunoscut decat acestia este Michael Freiherr von Melas, fiu al unui paroh sighisorean, general de cavalerie si comandant suprem al armatei austriecee in lupta de la Marengo si savantul Hermann Oberth, care a urmat Scoala din Deal. Acesta, din pasiunea sa pentru cunoastere a contribuit la demersurile necesare patrunderii omului in cosmos.
